Zeci de mii de persoane au fost sau sunt zilele acestea la Iași. Românii stau la coadă ore bune, chiar zile, pentru a trece pe la racla în care stau la loc de cinste moaştele Sfintei Parascheva. Numărul lor este mai mare decît în anii trecuți, iar rândul se întinde pe o lungime de aproximativ trei kilometri. Oamenii îndură frigul, ploaia și oboseala pentru a se închina la cea considerată făcătoare de minuni.
Nu am să transform acest articol într-o pagină scrisă la ora de religie. Cred, însă, că este necesar şi util, totodată, ca într-o zi atât de mare şi importantă pentru creştinătate, dar mai ales pentru România, să înţelegem de ce zecile de mii de oameni pleacă în pelerinaj la Iaşi, la Catedrala Sfinţii Trei Ierarhi. Îmi amintesc de copilărie, atunci când bunicii mei se pregăteau pentru această sărbătoare cu post şi cu rugăciuni. Îmi spuneau că, dacă cineva se roagă şi are încredere că Sfânta Parascheva îi va auzi ruga, orice problemă ar avea, va primi rezolvare. Nu ştiam prea multe atunci, însă mai târziu, când am crescut, am descoperit cât de puternică este rugăciunea adresată Sfintei. Şi nu doar eu, ci şi oameni cunoscuți. Înainte de a vă spune cine a fost şi cum a ajuns protectoarea Moldovei, am să vă povestesc un caz real, care s-a întâmplat în zilele noastre, la Bucureşti. Cineva care îşi dorea foarte mult să obţină un job foarte greu de obţinut, la o companie impoartantă, unde angajările se făceau extrem de greu, pentru că procedura era foarte complicată şi nu ajungea oricine acolo. Neavând nicio cunoştinţă care să o ajute, respectiva persoană încerca să fie foarte bună în munca sa, dar mergea regulat la biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucureşti, şi se ruga la icoana făcătoare de minuni a Sfintei Cuvioase Parascheva pentru a obţine acest job. După aproape trei luni, CV-ul său a fost văzut de cineva, a fost chemată la interviu şi a fost acceptată. Mai rămăsese să semneze actele şi să demisioneze de unde lucra. Ca de fiecare dată, a mers la icoana făcătoare de minuni să mulţumească pentru reuşită şi s-a rugat Sfintei: „Te rog, dacă este să îmi fie bine, ajută-mi să mă angajez aici, dar dacă pe termen lung nu îmi va fi bine, te rog să îmi dai răbdare şi să mă ajuţi să accept situaţia”. Nu au mai sunat-o pentru definitivarea actelor, iar după o lună la acea companie au fost făcute restructurări şi mai mult de 700 de angajaţi au fost concediaţi. Vă imaginaţi că, dacă ar fi semnat actele, ar fi fost printre cei concediaţi. Este doar una din minunile care s-au petrecut şi de care ştiu, însă persoana despre care v-am povestit mai sus îmi este chiar prietenă.
Ca să înţelegeţi cine este această Sfântă cu puteri nemărginite, trebuie să vă spun că s-a născut în secolul al XI-lea, în apropiere de Constantinopol, pe ţărmul Mării Marmara, în satul Epiva, din Tracia. Când avea 10 ani, a auzit spunându-se în biserică „Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie”. Fiind foarte impresionată de cele auzite, a hotărât să îşi ofere hainele celor săraci şi s-a retras în pustietate, trăind în post şi rugăciune. La recomandarea unor bătrâni, a plecat la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a stat cinci ani. Apoi a plecat către Țara Sfântă, şi după ce a văzut Ierusalimul, s-a oprit la o mănăstire de calugăriţe în pustiul Iordanului. La vârsta de 25 de ani, a visat un înger care îi spunea să se întoarcă la casa părintească: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Aşa a făcut şi fără să spună cuiva cine este şi de ce a venit, a trecut la cele veşnice. Pentru că nimeni nu o cunoştea, a fost înmormântată ca o străină. Povestea spune că, după o vreme, a murit şi un marinar pe o corabie, iar tovarăşii i-au aruncat trupul în mare. Valurile l-au purtat la ţărm şi trecând pe acolo un sihastru, acesta a rugat localnicii să îl îngroape după rânduiala creştină. Iar aceştia au săpat groapa chiar lângă cea în care se afla Sfânta Cuvioasă Parascheva şi au descoperit trupul întreg, ce emana un miros tare plăcut, dar l-au lăsat acolo. Unul dintre cei care l-au îngropat pe marinar era un bun creştin, pe nume Gheorghe. În următoarea noapte i s-a arătat Sfânta în vis, stând pe un tron luminat puternic şi înconjurată de un sobor de îngeri. Unul dintre aceşti îngeri l-a certat penru că a lasat trupul plăcut mirositor îngropat şi i-a spus cine este acolo. Apoi i-a poruncit să îl dezgroape şi să îl pună la loc de cinste. Aşa a ajuns în biserica Sfinţii Apostoli din Kallicrateia. Lucruri minunate şi vindecări aveau loc pentru cei care mergeau să se roage lângă sfintele moaşte. În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaştele au fost mutate la Târnovo, în Biserica cu hramul Maicii Domnului. Până să ajungă în ţara noastră, acestea au fost mutate şi strămutate de mai multe ori, pe mai multe ţinuturi.
La Iaşi, sfintele moaşte au ajuns prin stăruinţa domnitorului Vasile Lupu. Ridicând biserica „Sfinţii Trei Ierarhi” s-a gândit că şi aici trebuie să existe sfinte moaşte. Şi a făcut demersuri la Patriarhia din Constantinopol ca moaştele Sfântei Cuvioase Parascheva să fie aduse la Iaşi şi a plătit cât a fost necesar pentru a se înfăptui această dorinţă a sa. În ziua de 14 octombrie 1641 au fost aduse şi aşezate în Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“, iar în 1887 au fost mutate în Catedrala mitropolitană a oraşului. De atunci, Sfânta Cuvioasă Parascheva este ocrotitoarea Moldovei şi, în fiecare an, în ziua de 14 octombrie, când este sărbătorită, creştinii vin şi i se închină.
În tradiţia populară, nu doar moaştele în sine sunt purtătoare de har şi noroc, ci şi veşmintele cu care sunt îmbrăcate. Aceste veşminte se realizează după un ritual special, în atelierele Arhiepiscopiei. Cei care croiesc şi cos aceste veşminte, înainte de a începe lucrul, ţin post şi se roagă. Apoi, broderia este cu totul şi cu totul specială şi se realizează pe o catifea albă, iar motivele florale sunt în aceleaşi tonuri cu florile cu care este împodobit baldachinul, iar acest lucru se face an de an. De blestemul Sfintei Cuvioase Parascheva s-a auzit până în zilele noastre. Se zice că aceasta mai poartă nişte veşminte care nu se dau jos niciodată. Pe acestea există un sigiliu pe care este înscris blestemul domnitorului Vasile Lupu şi al Mitropolitului Varlaam. Blestemul este următorul: „blestemat să fie cel care va împraştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”.
Şi tot în popor se spune că cel care nu poate să ajungă la Iaşi pentru a se închina sfintelor moaşte, să meargă de ziua prasnicului la orice biserică şi să se roage cu credinţă, pentru că Sfânta Cuvioasă Parascheva îl vede şi îl aude şi tot ea îl va ajuta să îşi îndeplinească cererile pe care le are. Apoi, dacă se roagă, e bine să şi postească, pentru că rugăciunea şi postul ajută mai repede sufletul şi trupul. Şi, pentru că am pomenit de post, Sfânta Cuvioasă Parascheva mai este cunoscută şi ca Sfânta Vineri. În Bucureşti sunt mai multe biserici cu hramul Sfintei: biserica Sfântul Gheorghe cel Nou, acolo unde există icoana făcătoare de minuni a Sfântei Cuvioase Parascheva, dar şi veşmintele sale. Nu uitați de Catedrala din Voluntari, care poartă hramul Sfintei și este ocrotitoarea orașului. Preafericitul Părinte Daniel va participa la slujba de la Catedrala din oraşul Voluntari. Cei care nu pot merge la Iaşi, pot merge aici şi se pot ruga.
FOLLOW ME
Tradiţia populară spune că de ziua Sfintei Parascheva se împarte pâine, vin şi must pentru sufletelor celor plecaţi dintre noi.
Este interzis a se lucra în casă ceva, sub nici o formă nu se spală, nu se coase, nu se calcă, şi nici nu se face de mâncare.
Celor care se roagă cu credinţă le apare în vis şi le spune ce leacuri băbeşti trebuie să urmeze.
Pe cei răi şi neascultători îi atinge cu toiagul şi îi mustră.
Prezice vremea. Dacă este frumos de ziua sa, şi celelalte sărbători vor fi la fel, dacă va fi urât, asemenea vor fi şi zilele de sărbătoare.
Din această zi, bătrânii încep să se pregătească de iarnă, cumpără cojoace şi pături.
Are grijă de femeile însărcinate, iar cele care împart mâncare şi haine copiilor săraci, care postesc de ziua Sfintei, cat şi în zilele de miercuri şi vineri vor avea o naştere uşoară
În speranţa că am reuşit să vă împărtăşesc din credinţa mea, vă mai spun că noi, românii, suntem un popor bun, cu frică de Dumnezeu, care ştim să ne păstrăm credinţa şi speranţa chiar şi atunci când ne aflăm în situaţii-limită. Dar este foarte bine aşa, pentru că un om care are încredere că va fi ajutat, că va ieşi cu bine din orice situaţie, care are încredere în Dumnezeu, în Maica Domnului şi în Sfinţi, acel om va primi ajutor Divin şi îşi va păstra echilibrul, atât din punct de vedere psihic, dar şi fizic.
Şi în condiţiile şi vremurile pe care le traversăm, pline de tentaţii şi dezechilibrate din toate punctele de vedere, numai încrederea şi speranţa nu ni se pot lua. Iar pentru final am să închei cu un citat care mie personal îmi dă putere, şi sper că şi vouă: „Pentru că la Dumnezeu nimic nu e cu neputinţă“.
Gabi Firea și soțul ei, primarul Florentin Pandele, alături de credincioșii din Voluntari, merg an de an în pelerinaj la Sfânta Cuvioasă Parascheva. Multumesc, Gabi Firea pentru fotografii.
