La An Nou, promisiuni noi
Mereu am întâmpinat Anul Nou cu inima deschisă, cu toată speranța și cu tot entuziasmul pentru necunoscutul plin de potențial care se desfășoară în fața mea. Întotdeauna mi-am zis că e un sentiment similar cu cel pe care îl încerca unul dintre personajele mele preferate din literatura americană, Jay Gatsby, când privea New York-ul de pe Queensboro Bridge și spunea că „orașul văzut de acolo este orașul văzut pentru prima dată, cu prima lui promisiune febrilă a întregului mister și a toată frumusețea din lume”.
Un an nou este o promisiune nouă, un legământ intim al nostru cu noi înșine. Am încercat mereu să las anxietatea și nostalgiile să cadă într-un zgomot vag de fundal și să mă concentrez pe frenezia începuturilor, care nu sunt, în esență, decât noi șanse de a evolua, de a face lucrurile mai bine, de a (ne) schimba, de a deveni variante mai bune ale propriilor persoane.
Îmi place moda rezoluțiilor pe început de an. Însă, dacă am învățat ceva de-a lungul timpului, a fost că trebuie să fiu onestă cu mine însămi și să-mi stabilesc țeluri realiste și realizabile. În anii precedenți, umpleam pagini întregi de rezoluții, planuri, proiecte, idei peste idei, din care ajungeam să înfăptuiesc foarte puține sau poate mai multe, însă pe jumătate.
Așa că, la ceas de 2015, mi-am scos pixul și am scris pe prima foaie din noua agendă că vreau să fac următoarele:
1. Să am o zi pe săptămână pe care să o dedic în totalitate copiilor mei. Sunt momentele care mă încarcă cel mai mult, îmi umplu sufletul de bucurie și mă fac să uit de ceea poate nu merge așa cum aș vrea eu. Momentele copilăriei nu se mai întorc, timpul trece cu repeziciune, iar cei mici devin „peste noapte” adolescenți. Atunci când realizezi asta, un telefon, un mail sau o întâlnire parcă nu mai sunt atât de importante…
2. Să îmi dedic mai mult timp mie, să „socializez” mai mult cu mine, să trec de la „fast” la „slow” și să aplic formula asta în acest „me-time”, un timp de calitate, care ne ajută să ne întoarcem la rădăcini, să ne cunoaștem mai bine, să ne armonizam cu propriile noastre emoții și să mergem mai departe ca și când am fi renăscut.
FOLLOW ME
3. Să renunț la dulciuri. Sau la zahăr, că atare. Măcar atunci când știu că pot s-o fac și am liber-arbitru (zahăr adăugat există în multe dintre alimentele din comerț sau restaurante și, de cele mai multe ori, nu ne dăm seama). Am devenit din ce în ce mai conștientă de efectul distructiv pe care acesta îl are asupra sănătății, siluetei, nivelului de energie, aspectului pielii și e o luptă pe care vreau s-o câștig. De curând, celebrul bucătar Jamie Oliver spunea că zahărul a devenit „următorul rău după tutun și ar trebui impozitat ca atare”. Merită să ne gândim la asta.
4. Să îmi dau mici provocări în fiecare zi, aparent simple, aparent insignifiante, aparent ușor de realizat. Mici provocări pe care să le tranform(ăm) în mari schimbări. Puzzle-urile se construiesc, doar, piesă cu piesă, nu? Iar lucrurile mici le fac pe cele mari posibile. E un proces în care sper să mă ajutați și voi și despre care o să vă dezvălui în curând mai multe.
Așadar, sunt patru rezoluții, sunt ale mele, sunt realiste și, cred eu, realizabile și am trecut deja la treabă. Azi e prima zi din restul vieții noastre, da? Să aveți un an al vostru, cu suișuri, cu coborâșuri, cu râsete, cu plânsete, cu îndoieli, cu realizări, cu fluctuații, cu iubire, cu renunțări, în definitiv…cu evoluție și cu tot ceea ce face viața viață și viața frumoasă 🙂 La mulți ani, dragilor!
