Deciziile mari se iau cu suflet de copil+CONCURS

Eram puțin mai mare decât este acum Alesia când am avut prima mea viziune clară a ceea ce urmează să fiu peste 25 de ani. Îmi aduc aminte foarte clar acel moment în care mi-am anunțat solemn păpușa că eu voi deveni prezentator de televiziune. În momentele de început ale televiziunii, tot ce era legat de prezențele de pe micul ecran păra înconjurat de magie. O lume întreagă ni se desfășura în fața ochilor, iar eu o absorbeam cu totul, ca și cum viața mea urma să fie acolo unde lucrurile magice se întâmplă.

Admirația mea pentru televiziune era cunoscută de toată familia dar singurul confident adevărat a fost păpușa Mioara. O păpușă primită în dar de la părinții mei de care nu m-am despărțit ani de-a rândul. Ea îmi știa toate supărările și visele. Cu ea dormeam și era nelipsită în concediile familiei. Sunt sigură că și acum stă și mă așteaptă șă îi mai spun din secretele mele într-un colț de pod, în casa părinților mei. Dar timpul a trecut, iar eu am uitat de acea zi în care, asemeni unui om mare, mintea mea de copil a luat decizii fără ca e să îmi dau seama. Mi-am adus aminte de prima mea păpușă de curând, când Alesia a primit o păpușă Baby Alive Snackin Noodles. Nu am reacționat de prima dată, fiind convinsă că va fi una dintre cele 50 de păpuși care încă își mai așteaptă rândul să se joace cu ele.

Apoi s-a întâmplat acel lucru care m-a dus cu 25 de ani în urmă. Urma să plecăm la Londra, iar Alesia a refuzat să plece fără păpușa ei. A trebuit să o luăm pe Baby (cum îi spune ea) cu noi. Am fost constrânși să îi luăm scutecele, costumul, recipientul pentru mâncare și accesoriile cu noi! Mi s-a impus pe un ton care nu lasă loc de refuz că păpușa ei va dorimi cu ea în pat și că are nevoie de un jurnal în care să își noteze toate locurile pe care le va vizita ea și Baby.

În seara de dinaintea plecării, îi schimba scutecelul lui Baby, luându-și foarte în serios rolul de soră mai mare, și îi spunea că ea știe ce vrea să fie când se va face mare. Am rămas sprijinită de colțul unei usi întredeschise, cu mintea în exact acel moment în care fusesem acum 25 de ani. Copilul meu și-a deschis sufletul unei păpuși dar mai mult de atât, și-a deschis mintea către ceea ce avea să devină viața ei. Între momentul meu și momentul ei au trecut atâția ani, dar ele semănau prea mult ca să nu mă gândesc că, indiferent de câte tehnologii au apărut, de câte lucruri s-au schimbat în viața noastră, mintea noastră de adult rămâne produsul rezoluțiilor din copilărie.

Trebuie să recunosc că viața lui Baby este mult mai bună decât era a păpușii mele. Dacă Mioara a văzut Sinaia și Constanța, într-o lună de la achiziție, Baby a fost deja la Harrods, în Londra. Hainele ei sunt cool, iar ale Mioarei erau făcute din peticele de bluze mai mici. Baby are pampers iar Mioara avea doar scutece. Baby vorbește cu Alesia, îi spune când îi este foame, cere tăiței și îi mulțumește atunci când o hrănește. Mioara era un ascultător desăvârșit, pentru că nu spunea niciodată nimic, deci era de acord cu mine orice aș fi zis. Toate lucrurile acestea conteaza mai puțin acum, pentru că Baby știe ce vrea copilul meu să se facă peste un sfert de veac iar asta mă face fericită.

Am o surpriză pentru voi! Puteți câștiga și voi o păușică Baby Alive Snackin Noodles pe contul meu de instagram și una pe pagina mea de Facebook! 

Pe aceeasi tema:

Cele mai mari reduceri ale iernii+CONCURS Copil ateu sau copil credincios? Cum a învățat Alesia să meargă pe role + CONCURS Cum am gătit Ratatouille cu Alesia + CONCURS