De ce uită bărbații aniversările și zilele de naștere?

Ela Crăciun » CHICMOM » De ce uită bărbații aniversările și zilele de naștere?

Dacă citești aceste rânduri ori ești în cea mai proastă stare posibilă pentru că patenerul tău a uitat de un moment atât de importat pentru tine, ori înțelegi perfect tot ceea ce o să scriu mai jos pentru că ai trecut măcar o dată prin situația asta. Poate că suntem la extreme în subiectul acesta. Noi ne aducem aminte când ne-am ținut prima dată de mână, iar el a uitat că împliniți 3, 5 sau 10 ani împreună. Și doar acum o lună ați avut o ceartă pe acest subiect că iar a hotărât să te roage pe tine să îți iei singură cadou de ziua ta că el nu se pricepe. O extensie a aceleiași probleme.

De la bun început vreau să vă spun că toate studiile sunt de partea lor. Ba chiar și moștenirea genetică, dacă vreți. Până nu demult ei erau cei care se presupune că puneau mâncarea pe masă sau care protejau familia. Nimeni nu le cerea să își aducă aminte unde au pus lingura sau să o spele. E drept, pe acele vremuri se mergea desculț pe jos, iar canalizarea era un râu care trecea prin fața casei, așa că am pretenția că lucrurile au evoluat. Cât despre studii, peste tot o să citiți că memoria în cazul bărbaților le joacă mai des feste și că, în comparație cu a unei femei este ca diferența dintre un sportiv amator și un profesionist. Știința este de partea lor pentru că, în lunii mari, sunt la fel de uituci la 30 de ani ca și la 60 de ani. Evident, vorbesc despre majoritatea cazurilor și nu mă gândesc acum la acel prieten bărbat care ținea minte toate zilele voastre de naștere, vă știa numerele de telefon și observa când vă decolorați sprâncenele. Trebuia să îl fi luat pe el de bărbat, dar, uite ce interesant, l-ai luat pe cel care ți-a inspirat iubire, protecție și forță. Deci tot la acum câteva sute de ani în urmă ne întoarcem.

Dar întreb. Cum de acești bărbați nu uită de Liga Campionilor, cine a dat gol în ultimul minut al nu știu cărui meci din´86, câți cai putere avea prima mașină și luna exactă când a avut prima pană de motor în timpul unei întâlniri cu o fată a cărei adresă o știe și acum ca pe o poezie. Unde e știința în cazul acesta? Unde sunt studiile? Pai le afectează memoria de scurtă durată? Adică să așteptăm să fim împreună de 30 de ani ca să își poată aminti când e aniversarea noastră? Nu există nicio scuză suficient de bună să nu îți aduci aminte niciodată de momentele speciale din viața ta. Mai ales că la început nu uitai nimic. Asta cum se numește? Comoditate? Să uiți, prin definiție, înseamnă să ai o scăpare punctuală. E ok, e uman. Să uiți în fiecare an însemnă să nu îți pese. Sau să fii egoist. Scuza ta preferată este că îți aduci aminte că e luna noiembrie și uiți tocmai când e ziua cu pricina? Dacă ți-ai aminitit cu 2 săptămâni înainte, îți pasă și îți e teamă că o să uiți, pune mâna pe telefon chiar atunci, comandă flori, pune pe cineva sa i le trimită acasă și scrie-i în mesaj că pentru tine în fiecare zi este o aniversare, atâta timp cât sunteți împreună. Și ai făcut femeia pe care o iubești și care îți caută probabil cadou de două luni deja, cea mai feritică din lume. De ce? Pentru că fiecare vrea să se simtă sărbătorit, special. Nu îți trebuie prea multe studii dă înțelegi asta.

Atunci întrebarea este: ce ne facem să remediem situația. În primul rând v-aș sugera să nu vă obișnuiți cu ideea că bărbații sunt uituci din fire, că în acest fel nu ați pierdut doar bătălia, ci tot războiul. După ce ați consumat prima și a zecea ceartă pe subiect, învățați-i să fie măcar organizați, de dragul vostru. Să își pună reminder în calendarul telefonlui ar putea fi o soluție. Dacă are un calendar pe birou tot anul sau aveți unul în casă, încercuiți-le voi data, dacă nu sunt în stare să facă asta singuri. Până la urmă or să își aducă aminte de ce tocmai aceea este cu marcată cu roșu. Că au uitat aniversarea nu înseamnă că nu vă iubesc, ci că sunt comozi sau poate vă știu prea împăcată cu această realitate. Ceea ce este iarăși rău. Oricum, cel mai bine ar fi să vă evitați neplăcerea de a mai sta pe vârfuri ultima săptămână înainte de ziua cu pricina pentru a fi dezamăgită din nou. Vorbiți cu el cu ceva timp înainte, nu îi dați informația mură în gură. Uitați-vă pe albumul de la nuntă cu o lună înainte, sau pe CD-ul cu momentele preferate de la cununie. Dar nu vă obișnuiți cu gândul că asta e firea lor. Luptați, educați-i dacă e nevoie. Nici să vă amărâți de fiecare aniversare nu este o soluție. Și nu, nu acceptați să vă faceți cadouri singure. Să își stoarcă mințile, să greșească, să le pară rău, dar să vedeți un minim efort. Unul care să fie măcar umbra căutărilor voastre obsesive ale cadoului perfect, pe site-uri sau cu ajutorul prietenilor lui care ar putea avea mai multe informații pentru voi.

Ce poți să faci și tu, o dată, nicidecum în fiecare an? Pregătește-i exact ce ți-ai fi dorit tu de la el. Cameră cu jacuzzi, fugiți în miezul nopții la hotel, șampanie și lumânări. Probabil că o să îi fie de ajuns să nu mai uite ușor anul viitor. Dacă au trecut ani lumină de când nu ți-a mai adus o floare, dacă nu ți-a luat cadou de ziua ta și a uitat de aniversarea voastră, în timp ce tu ai făcut toate gesturile existente și mai mult decât atât, nu mai există, temporar, decât o soluție: nu îl ierta, fă-l să sufere puțin.