În luna noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus, se lansa cartea “Nu mi-e frică”, semnată de jurnalistul Paula Săcui. Cred că nu mi s-a mai întâmplat de mult să văd o asemenea fervoare generală pe Facebook, pe Instagram, pe online, în general, și chiar la televizor. Și cu atât mai mult cu cât subiectul era o carte. O carte scrisă pe nerăsuflate, cu câteva elemente autobiografice, care ne face cunoștință cu Lola, un arhetip feminin în care multe dintre noi se vor regăsi. Frenezia din online a cărții s-a regăsit imediat în rapoartele de vânzări, care au dat-o sold out într-un timp foarte scurt. Așa că sâmbătă, pe 1 martie, de la ora 17:00, Paula Săcui se pregătește pentru o interacțiune un tete-a-tete cu cititorii, admiratorii și prietenii ei, la Librăria Diverta, din Băneasa Shopping City. O discuție liberă, fără frică despre…”Nu mi-e frică”. Asemenea celei pe care am avut-o și eu cu Paula zilele trecute și care vă așteaptă în rândurile de mai jos.
Concurs – Am din nou o surpriză pentru voi! Scrieți-mi pe facebook (la postul despre cartea ”Nu mi-e frică”) unde va avea loc întâlnirea de sâmbătă cu Paula Săcui și 5 dintre dvs vor câștiga cartea Paulei. Nu uitați să dați like&share.
Cred că toată lumea te-a întrebat cum ți-a venit ideea cărții. Eu am să te întreb cât de greu a fost să o scrii?
Dacă mă gandesc că am scris-o în 14 zile și 14 nopți, atunci o să îți spun că nu a fost tocmai ușor. Am fumat enorm. M-am certat cu toți cei din jurul meu. Casa arată ca o autogară plină de navetiști cu pantofii plini de noroi. Am scris-o în bucătărie cu picioarele la gură și cu berea pe masă. Lângă Ipad aveam câte o felie de pizza rece. Nu știu când am dormit și nici când am fost trează. Știu doar că ieșeau din mine binele și răul în egală măsură. Și mai știu că am plâns mult.
Povestește-mi cum a fost când ai primit cartea și ai văzut-o fizic prima dată.
Hehehe… Eram la redacție. S-a întâmplat cu două zile înainte de lansare. A venit un domn și mi-a lăsat un colet în recepție. Când am rupt ambalajul și am văzut numele meu pe copertă, am început să tremur. Toți cei din jur miroseau paginile abia tipărite. Eu aveam picioarele de gumă. A fost prima oară în viața mea când am simțit că am făcut ceva important. Dar nu eram convinsă până la capăt.
Dacă ar fi să alegi un capitol preferat, care ar fi acela?
FOLLOW ME
Atunci capitolul ar începe așa: „- Auzi, noi nu ne-o punem? – Nu. Noi suntem singurii amanți din lume care își vorbesc. Ne întâlnim, râdem și atât. Câți crezi că mai fac asta ? Noi nu suntem banali.”
De cate ori ai citit-o?
Îți dau voie să râzi în hohote. Nu am citit niciodată cap-coadă „Nu mi-e frică” și nici nu cred că o să pot să fac asta în această viață.
Dacă acum un an ți-ar fi spus cineva că o să scrii o carte, ce-ai fi spus?
Dacă acum un an îmi spunea cineva că o să scriu o carte, îi spuneam ” mergi cu Dumnezeu, fiule, cărțile sunt pentru oameni importanți și deștepți.” Norocul meu a fost că am o prietenă insistentă. O cheamă Cristina Popa și este spaima literaturii. Din vina ei sunt eu acum la raft.
Te așteptai să se epuizeze atât de repede?
Da și nu. De fapt, da. Mă așteptam să se epuizeze repede pentru că este o carte controversată. Periculos de sinceră pentru mine, în primul rând. Violentă și fragilă în același timp. Pentru că are și elemente autobiografice, oamenii au fost curioși să afle bârfe noi. În plus, au vrut să vadă cum scrie editorul.
Te gândești la o continuare?
Da. Mă gândesc la o continuare. E în mine. Doar că acum nu am chef, putere ….și nici nu m-am enervat suficient ca să fac asta.
Dacă “ Nu mi-e frică” s-ar ecraniza mâine, cine ar juca-o pe Lola?
O urâtă interesantă. Parțial fragilă, parțial isterică. Sigură în nesiguranța ei. Fumătoare. Să semene cu Audrey. Să nu fie stingheră atunci când spune acele cuvinte care încep cu“P”. Cum ar fi Paula, de exemplu.
Crezi că iubire fără chin nu se poate? Iubire mare, adevărată?
Eu nu am avut norocul să iubesc fără să ard și să mă transform apoi în cenușă. Am trecut prin asta de 3 ori și, culmea, m-a lovit din 10 în 10 ani. Fiecare poveste a fost dureroasă în felul ei. Deci, din punctul meu de vedere, nu se poate fără zbatere.
Cât de greu e să o întâlnești pe Paula Monica Săcui în realitate?
Nu fac pe interesanta, dar este destul de greu să o întâlnești pe Paula Săcui în realitate. Am un program complicat. Bine că și prietenii mei sunt în această situație și înțeleg. Însă, promit că sambata, 1 martie, o să fiu în Libraria Diverta din Băneasa de la ora 17:00, pentru o discuție liberă despre „Nu mi-e frică”.
Mihaela Călin:
” Înainte să ajung să citesc cartea Paulei Săcui, am tot citit fragmente postate de ea pe Facebook, deci cam ştiam la ce sa mă aştept. Apoi am mers la lansare, ne-am pupat, ne-am pozat şi am zis că o să şi citesc în ziua aceia, că oricum era weekend. Cinci capitole am putut citi doar şi a trebuit să o las. Nu era chiar confortabil, parcă îmi pusese Paula o oglindă în mână, dar nu una în care mă uit eu la machiaj la serviciu, ci cea de pe spatele acelei oglinzi. Am lăsat cartea baltă vreo săptămână, până m-am mai calmat. Sau doar m-am obişnuit cu ce înseamnă „Nu mi-e frică!”. Ca să concluzionez aş zice aşa: dacă vezi în cartea Paulei povestea Paulei e una, dacă se cam confundă povestea ei cu a ta, e alta. Şi se cam confundă!…
Paula Herlo:
“Pe noi ne leagă multe. Apreciem soundul muzical al anilor 80 în varianta românească. Cunoaștem opera muzicală a celor de la Azur și Generic. Nici azi nu știu de unde… și mai ales ne leagă vremurile când am debutat ca vedetuțe locale. Eu eram o tută care spunea un text repede și fără greșeală, ea făcea spectacol vorbind liber la televizor atârnându-se în corzi. Cumva de atunci mi-am dat seama că pe langa multele care ne leagă, e ceva care ne dezleagă: faptul că ea scrie mult mai bine ca mine. Pe cale de consecință, în manuale elevii vor studia Paula Săcui: viața și opera. Jar va mânca Vladimir dacă nu-mi va spune pe de rost comentariu literar ”
Amalia Enache:
„Paula e foarte, foarte mișto, ceea ce ați tot văzut că ne mai zice chiar ea pe Facebook. Dar bănuiala mea e că ea de-abia începe să afle cât e mișto. Și nu cred că pe banda de alergare va descoperi acest adevăr, ci atunci când se scrie. Paula se scrie pe ea cu o voluptate și cu o durere care m-au făcut pe mine să simt că se tatuează cu propriile-i trăiri atunci când citeam ”Nu mi-e frică”. O cunoșteam pe Paula de foarte mulți ani, să tot fie vreo 14, aoleu! O știam dinainte chiar să o întâlnesc, o știam de la televizor. Avea un fel de poezie în vorbe, în transmisiuni, era un corespondent neobișnuit pe niște subiecte cât se poate de obișnuite pentru niște știri. Și cred că toată treaba e că pe Săcui n-ai cum să n-o remarci, are ostea în frunte orice face sau pe unde trece. Noi stăm, de pildă, multe ore împreună în aceeași încăpere, în redacție, iar eu o aud și îi remarc mereu toată ființa, mersul apăsat, știu cum e îmbrăcată în fiecare zi- și nu observ asta la toți colegii mei. M-am uitat mereu la ea cu interes, dar așa cum te uiți la un tablou care îți place rău de tot, dar rămâne în galerie și tu pleci mai departe. Eu n-am cunoscut-o în toți anii aceștia în care am împărțit același spațiu cu orele, cât am cunoscut-o în ziua în care i-am citit cartea. Așa că Paula Săcui e de citit, dacă aveți curajul să citiți o femeie mișto.”
da, abia aştept să citesc, să văd dacă simt şi eu oglinda întoarsă. am o bănuială că da…
da, abia aştept să citesc, să văd dacă simt şi eu oglinda întoarsă. am o bănuială că da…
La Librăria Diverta, din Băneasa Shopping City , ora 17.
La Librăria Diverta, din Băneasa Shopping City , ora 17.