Atunci sau acum, Crăciunul e bucurie pură
Sărbătorile ne fac să devenim mai sensibili, mai atenţi şi, de ce nu, să privim la tot ceea ce am făcut în ultimul timp. Mai ales acum, la final de an, cu toţii ne facem un bilanţ. Dar n-am să vorbesc acum de socoteli, calcule, n-am să trag linie să constat ceva. O voi face mai târziu, în zilele ce vor urma, după Crăciun.
Astăzi vreau doar privesc la aceste zile frumoase şi pline de încărcătură, de bucurie şi emoţie şi vreau să trăiesc aşa cum făceam când eram mică, atunci când eram doar un copil şi totul avea cu totul şi cu totul alte semnificaţii. Magice! Mă uit în jurul meu, văd o casă frumosă, decorată cu cele mai încântătoare ornamente – sunt subiectivă, dar în realitate chiar sunt cele mai frumoase pentru că le-am ales şi le-am aranjat împreună cu soţul şi cu copiii mei, cu cei dragi mie. Văd bradul bogat şi sub el multe cutii pline cu cadouri. Retrăiesc fericirea copilăriei. Atunci erau alte vremuri, dulciurile nu se găseau oriunde şi, oricum, jucăriile erau sărăcăcioase, dar, fiind aşa greu de ajuns la ele, poate că tocmai de aceea bucuria era aşa mare când le descopeream sub brad. Şi bradul… cât se mai chinuia tata să avem în casă brad de Crăciun. Mă uit la cei mici ai mei şi câteodată mă întreb dacă ei pot simţi fericirea pe care o simţeam noi când eram ca ei. Oare copiii zilelor noastre mai ştiu să aprecieze adevăratele daruri pe care le primesc? Oare ei înţeleg că tot ceea ce li se oferă acum este atât de mult în comparaţie cu ceea ce primeam noi părinţii, când eram ca ei?
Ţin minte că în fiecare an îmi propuneam să stau trează să îl văd pe Moş Crăciun când vine, adormeam şi atunci mă trezeam cu noaptea în cap să văd ce mi-a adus. De obicei, venea cu portocale, banane, bomboane, erau unele albe, un fel de arahide glazurate, foarte dulci şi care miroseau a zahăr vanilat, ciocolată, hăinuţe şi o păpuşă sau o jucărie. Era cel mai frumos moment din tot anul, nici de ziua mea nu mă bucuram cum mă bucuram când vedeam că moşul a trecut pe la mine. Era sentimentul suprem de împlinire, certitudinea că am fost cuminte şi moşul mă iubeşte. Când făceam Crăciunul la bunici, mergeam seara la cuptorul de lemne, acolo unde se putea vedea hornul şi mă uitam în sus până ameţeam, încercând să înţeleg cum va avea loc moşul şi dacă nu cumva se va bloca şi-l voi vedea şi eu dimineaţa. De mică, imaginaţia mea era bogată 🙂
Într-un an am primit şi o nuieluşă. Mare tragedie a fost, apoi nu la mult timp m-am edificat cum stă treaba cu bătrânul care zboară într-o sanie trasă de reni. A început adevărata distracţie pentru mine, dar mai ales pentru părinţii care nu ştiau pe unde să mai ascundă cadourile pe care eu le căutam din octombrie. Toată casa, la control!
Azi, cei mici nu se mai mulţumesc cu dulciuri ori vreo jucărie. Ştiu exact ceea ce vor găsi sub brad. Păpuşi reprezentând personajele cele mai îndrăgite de ei, telefoane, tablete, laptopuri ori alte gadgeturi de ultimă generaţie sunt doar câteva dintre cadourile cu care moşul trebuie să se lupte până sub brad.
FOLLOW ME
În timp ce scriu, privirea îmi zboară pe fereastră. Un vânt uşor bate crengile uscate ale copacilor din grădină. Iar gândul îmi readuce în minte imagini cu zăpezile de altă dată, din alte timpuri şi copilării. Mi-e tare dor de zăpada rece şi consistentă care îmbrăca curţile, pomii, casele, străzile şi trosnea frumos sub picioare când alergam şi ne jucam. Nu mai spun cum aluneacau săniile noastre sub stratul de omăt ce strălucea mai ceva ca aurul sub razele soarelui puternic. Sania Alesiei este în magazie, iar ea nu a prins gustul distracţiilor simple, dar pline de farmec, pe care le poţi trăi mai ceva ca în poveşti. Este fericită când mergem la locul de joacă din mall.
Nu vreau să fi căzut în butoiul cu melancolie, însă cred că atunci se simţea cu totul altfel spiritul sărbătorilor de iarnă. Poate şi pentru că posibilităţile pe care le aveau părinţii noştri erau altele, dar şi pentru că noi ne-am petrecut copilăria în comunism, atunci când totul era atât de greu de cumpărat. Iar acum, când se găsesc de toate pe toate drumurile, farmecul parcă s-a pierdut.
Şi totuşi, oricum ar fi, oriunde şi alături de oricine v-aţi afla, nu încetaţi să vă bucuraţi de magia sărbătorilor, de magia Crăciunului.
