Am superstiţii! Şi o recunosc! Deja am intrat în febra pregătirilor pentru noaptea de Revelion, mai ales că mă veţi vedea la TV în această noapte magică.
Cum mă simt la trecerea dintre ani? Că o prinţesă!
Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu mă simt fericită, tânără, frumoasă, energică, pasională, încrezătoare, visătoare. Mă simt o femeie împlinită, dar foarte implicată în tot ceea ce contează cu adevărat pentru un om: în viaţa de familie, mă simt o mamă extraordinar de fericită cu copiii şi soţul pe care îl am, mă bucur de fiecare clipă pe care o petrec alături de dragii mei colegi, cei alături de care pot să transmit şi să vă aduc în case, în fiecare weekend ştirile, mă minunat alături de colaboratorii şi oamenii alături de care fac lucrurile pe care le visez. Mă simt ca o …şampanie pe care o deschizi la miezul nopţii în noaptea dintre trecerea anilor.
Şi pentru că am adus vorba despre noaptea de Anul Nou, eu am un secret care face ca dorinţele mele, cele mai fiebinţi, să se îndeplinească în noul an. 😀
Curioase sau curioşi?
La miezul nopţii mă gândesc la acele lucruri pe care mi le doresc ca şi când le-aş fi primit deja. Nici nu ştiu cum să exprim asta. E un fel de recunoştinţă şi mulţumire faţă de Bunul Dumneze pentru toate lucrurile minunate pe care le am şi pe care le vreau mereu:
- să fiu sănătoasă şi eu şi ai mei dragi, dar şi ceilalţi oameni. Degeaba sunt eu sănătoasă că nu pot fi fericită cânt văd boală şi tresteţe în jurul meu
- să avem linişte acasă, la serviciu şi în ţară
- să fiu înţeleaptă şi să iau deciziile corecte
- să îmi fie copiii bine şi să aibă reuşite la şcoală şi la grădiniţă. Pff.. cred că mai repede aş câştiga la loto decât să îi placă Alesiei la grădi, dar eu insist să sper :))
- să mai fac nişte campanii care să încânte sufetele voastre
- să mai slăbesc 5 kilograme. E tot la fel de imposibil ca şi câştigatul la loterie 😀
De ani de zile urmez câteva superstiţii. M-am obişnuit să le ţin şi mă înveselesc, pe mine pe sora mea şi acum şi pe fiica mea, Alesia.
- purtăm ceva nou şi roşu
- nu lipseşte vâscul niciodată din casă. De-a lungul anilor am putut uita şi renunţa la multe în noaptea de Revelion, dar niciodată vâscul
- eu şi soţul meu ne sărutăm sub vâsc, la miezul nopţii, de la primul Revelion pe care l-am petrecut împreună
- nu îmi lipsesc banii
- trecerea în Noul An mă găseşte cu o cupă plină de şampanie în mână
- mâncăm peşte pentru că mama ne-a învăţat că în acest fel vom „trece” peste momentele dificile de peste an la fel de uşor cum trece peştele prin apă.
Nu cer lucruri mari, dar extrem de importante pentru inima mea.
Să te mulţumeşti cu ceea ce Dumnezeu îţi oferă este un „secret” al liniştii depline. Nu spun să stai şi să aştepţi ceva să „pice” din cer, ci să munceşti şi tu, să depui efort, dar să fii foarte recunoscător pentru ceea ce ai! Şi cred că asta este cel mai important. Mă fascinează ideea că eu, Ela Crăciun, pot să mă trezesc dimineaţa, să îmi beau cafeaua cu miros puternic, dar blând. Când îmi pun miere în ceai sau în cafea, îmi imaginez că îmi „îndulcesc” acea zi. Rezultatul este fix acesta. Şi „ard” de fericire când aud oamenii spunându-mi că sunt ca o rază de soare care îi încălzeşte şi apără.
Fiecare dintre noi putem fi aşa dacă asta ne dorim de la viaţă şi dacă asta cerem de la Dumnezeu.
Şi vouă vă doresc mult bine, bucurii şi să vi se îndeplinească absolut toate dorinţele bune pentru voi! Spun „bune pentru voi” deoarece şi eu am visat la foarte multe lucruri pe care ori nu le-am primit deloc, ori nu atunci când le-am aşteptat, dar în final am realizat că nu mi-ar fi fost potrivite!
