Ne-au avertizat bunicii când eram mici. Ne-au asigurat părinții. Bucură-te de viață cât poți, că imediat trece. Evident, există sfaturi pe care este imposibil să le înțelegi dacă nu ai vârsta potrivită, odată cu suficiente experiențe de viață. Chiar dacă timpul este relativ, iar percepția asupra lui este diferită pentru fiecare, părem imediat ce înaintăm în vârstă să fim de acord asupra unui lucru: orele, zilele, lunile în care ne simțim bine zboară.
Ce nu ne-a spus nimeni cu adevărat și nici nu am fi înțeles dacă nu am fi simțit pe pielea noastră, este viteza cu care trec vacanțele. Dacă s-ar vinde la pachet cu un kit de încetinire a ritmului în care se consumă, cred că ar fi mai potrivit. Viitorul sper că ne rezervă exact asta, că dacă nu o să fiu tare dezamăgită. Este evident că ore nu putem adăuga zilelor, așa că singurul lucru care ne rămâne este să înțelegem cum funcționează mecanismul timpului nostru și să păcălim orele să treacă în favoarea noastră, măcar în vacanță.
Cred că primul și cel mai important lucru este să realizăm că ni se întâmplă tuturor. Știu, nu e nicio bucurie, dar timpul trece mult prea repede pentru noi toți atunci când te simțim bine. Explicația, este, din păcate, simplă. Când ești mic, nu ai fost în viață pentru foarte mult timp. Așa că 1 an reprezintă un procent uriaș din existența ta. Pe măsură ce înaintezi în vârstă, anul nu mai are aceeași greutate și simți că zboară. Deci, cel puțin din punct de vedere științific, este ușor de explicat.
Emoțional însă, cine ne convinge? Te duci la serviciu și orele par că au 120 de minute. Ești pe plajă, fiecare oră trece cu viteza a 100 de secunde. Tot știința, bat-o vina, explică. Fără să vă plictisesc prea mult, singura modalitate de a face ca timpul să treacă mai greu este să vă concentrați asupra prezentului. Simpla stare de relaxare, de a uita de tine întins pe șezlong, de „a face nimic”, este cea mai periculoasă. Ar trebui să îți umpli timpul cu activități și să faci fiecare oră să conteze. Plimbări cu barca, atv-ul, excursii, amintiri, amintiri, amintiri. Ritmul o să pară mult mai obositor, dar vei avea senzația că ai petrecut mai mult timp ziua cu pricina. Adică, ni se spune oare să facem un program riguros, ca de „serviciu”, zilelor de vacanță? Hmmm. Începe să aibă logică. Deși sperie puțin.
Un studiu recent care mi-a atras atenția vine din Olanda. Perioada vacanței, de fapt, pentru mulți dintre subiecți, nici măcar nu avea nivelul cel mai înalt de fericire. Ci momentul planificării ei. Și evident, perioada cea mai grea era cea post-concediu. Nimeni, dar absolut nimeni, nu avea un nivel de energie peste cel dinaintea zilelor libere, iar de fericire nici nu mai vorbesc. Absolut nimeni nu era mai bine după vacanță, decât înainte. Asta are legătură și cu stresul întoarcerii la muncă, așa că este, pe undeva, explicabil. În alte cuvinte, studiul arată că, deși nu aveam nicio șansă să oprim timpul (șocant), cel mai nimerit demers pe care îl putem face este să ne luăm mai mult vacanțe mai mici, decât una sau două mai lungi. În acest fel beneficiem de fericirea planificării concediului și de perioada din timpul lui de mai multe ori pe an.
Ba mai mult, într-un studiu publicat recent în Wall Street Journal, ni se spune de câte zile avem nevoie exact pentru vacanța ideală. O universitate finlandeză a ajuns la concluzia să 8 zile sunt ideale ca să beneficiem de toate lucrurile mai sus enunțate și să evităm un nivel ridicat al eventualelor motive de tristețe. Totul însă cu niște etape clare: nu munci în timpul vacanței, nu sta pe telefon, planifică fiecare zi, și nu sta în vacanță până în ultima zi, ci folosește ultimele 24 de ore (cel puțin) pentru a face tranzitul între concediu și reintrarea în lumea reală. Dacă pleci din concediu cu ultimul zbor, lași bagajele și pleci la serviciu, tocmai ai descris rețeta sigură a dezastrului.
Care este vacanța ideală pentru voi și de câte zile aveți nevoie?
Hai cu mine pe:
Facebook: https://www.facebook.com/ela.craciun/
Instagram: https://www.instagram.com/elacraciun/
YouTube: https://www.youtube.com/elacraciun
