Încă de la naştere, fiecare copil are un stil propriu. Părinţii cu mai mulţi copiii știu cu siguranță cât de diferiţi sunt copiii între ei. Pe parcursul creşterii, copilul îşi scrie povestea având originalitatea şi individualitatea lui precum şi nevoi specifice care vor îi vor influența evoluţia şi comportamentul.
Prima relaţie de tip social pe care o stabilește un copil după venirea sa pe lume este cea cu părinţii săi. Această relaţie de bază pentru dezvoltarea copilului şi apoi a adultului, este o piatră de temelie şi un model pentru viaţa lui socială.
Copiii au nevoie şi de reguli și limite. Existenţa unui program, a unor cadre şi reguli ştiute şi respectate atât de parinţi cât şi de copil, dau copilului un sentiment de siguranţă şi îl învaţă pe mai târziu să fie ordonat. Nu trebuie să cădeți în extreme. Flexibilitatea şi toleranţa sunt esenţiale, copilul învăţând să devină adaptabil, să tolereze neprevăzutul şi să facă faţă schimbării.
În contextul acestor reguli, apare şi disciplinarea pozitivă, facută cu dragoste. Atenţie la limbajul folosit. De multe ori, părintele furios ţipă la copil, îl etichetează (eşti incapabil, rău, etc) sau îl ridiculizează (râde de el), devenind în final agresiv. Copiii mici vor dezvolta teamă, iar copiii mai mari vor deveni mânioşi la rândul lor. Disciplinarea adecvată presupune afecţiune, consecvenţă (când promiţi o pedeapsă te ţii de cuvânt), răbdare şi fermitate. În acest context al disciplinării, copilul poate învăţa şi ce înseamnă a fi iertat şi a ierta, prin excepţii de la regulă bine gândite de părinte.
Un alt aspect important legat de relaţia părinte-copil este respectul pe care părinţii îl acordă copilului. Respectându-l, el se va simţi valorizat, tratat de la egal la egal cu ceilalţi membrii ai familiei. Nu ezitaţi niciodată să vă cereţi scuze dacă aţi greşit cu ceva faţă de el sau să-i mulţumiţi. Exemplul personal este mai important decât o mie de cuvinte. Legătura aceasta cu părinţii, care este mai intensă la vârsta copilăriei, nu încetează de-a fi importantă nici mai târziu.
VEZI IMAGINILE MAI JOS>
FOLLOW ME
Copiii noştri au nevoie şi de timp, timp de calitate petrecut cu noi ca părinţi, timp de care din pacate în zilele noastre toţi dispunem din ce în ce mai puţin. De aceea fructificaţi momentele pe care le aveţi libere pentru a le petrece cu copilul jucându-vă, vizionând un film, plimbându-vă în parc, citind, povestind, învăţând împreună cu el şi făcând din acestea clipe de bucurie, atât pentru ei cât şi pentru dumneavoastră. Timpul petrecut cu copilul ar trebui să fie o prioritate în viaţa oricărui părinte.
În toate acestea, răbdarea este esenţială. Învăţarea, adică ceea ce face copilul cât este copil, are loc prin încercare-testare, reuşite, greşeli, repetări, în toate acestea fiind îndrumat de părinţi, în corelaţie cu abilităţile şi individualitatea copilului. Ca parinţi, dacă avem aşteptări prea mari, dacă ne comparăm copiii cu ai altora, dacă ne lăsăm guvernaţi de prefecţionism, nu numai că vom fi dezamagiţi dar vom imprima şi copilului o dorinţă exagerată de performanţă, teamă şi neîncredere.
În prezent, femeile sunt diferite – chiar și față de cele de acum câțiva zeci de ani. Ele nu numai că urmăresc să aibă o carieră, ba chiar dedică acesteia o mare parte din timp și nu se grăbesc să-și formeze o familie.
Cu toate acestea, obținerea independenței și maturizarea e o chestiune înșelătoare – după cum se poate observa din imaginile următoare:
1. Cumpărături
2. Dulciuri
3. Responsabilitate
4. Haos
5. Dezordinea
6. Probleme existențiale
7. Mâncare
8. Odihna
9. Diferențe
10. Planuri de viitor
ilustrații:© marloesdevries.com
Pe aceeasi tema:
Soțul meu a fost testat pozitiv cu COVID-19. Cum facem diferența între o răceală de sezon și COVID-19 
Jurnal de sarcină (15): Care sunt diferențele între nașterea naturală și cezariană 
8 motive pentru care e bine să ţinem post măcar în Săptămâna Mare 
Amiază ca între fete: lumea cu ochii de la trei ani!
