Găsește curajul de a acționa!
Sintagma „aș vrea să fac, dar n-am încredere în mine” aproape că se identifică, în mecanismele de apărare „fără număr” cu tragedia poporului român: are cu ce, dar nu îndrăznește să facă. Are și de ce, dar nu se vede capabil să iasă din conjunctura nefavorbilă de viață. Are și soluții, dar nu „poate” abandona experiențele ciclice, complet anoste de viață, nu „poate” ieși din situațiile conflictuale, nu „poate” părăsi mecanismele de autoabuz , nu se „poate” delimita de sărăcie, de neiubire, de boală, de nemulțumire, de „ne” credință.
Vreau să fac, dar nu mă simt în stare, nu mă simt capabil, nu mă văd reușind, construind, fiind sănătos, fiind iubit, fericit, mulțumit, împlinit.
Și de ce nu te simți în stare?
Pentru că…nu am încredere în mine. Trebuie să mă împingă cineva de la spate. Păi, n-am resurse, n-am pe cineva „în spate”, n-am curaj, n-am bani, n-am motivație, n-am energie s.a.m.d.
1. Stop mecanismelor cognitive distorsionate: totul sau nimic, alb-negru, etichetarea (sunt un nimic/rahat, nu sunt în stare de nimic), blamarea (eu sunt de vină), judecata afectivă (starea afectivă identifică realitatea), imperativele (trebuie, neapărat), suprageneralizarea (întotdeauna, niciodată), concluzii pripite (credințe false), negativismul/negarea oricăror experiențe pozitive. Destructurezi sabotorii acestui tip de gândire prin minima conștientizare.
– Conștientizează, înlocuiește cu antonimul cuvântului/raționamentului/credinței/gândului distorsionat: fac treptat, se poate și altfel, sunt în stare să fac, am greșit, deci am învățat din asta și sunt capabil să acționez diferit, pot să descopăr că ceea ce inițial am respins, astăzi îmi place, nu e un capăt de lume dacă am lucrurile se desfășoară diferit, dimpotrivă, voi găsi beneficii în noua lor orânduire, mă hrănesc din experiențele pozitive din trecutul propriu sau din trecutul altora, sunt modele care mă inspiră și mă motivează.
2. Stop automatismelor verbale/de gândire, dobândite sau moștenite: nu am încredere în mine. Pur și simplu NU MAI SPUNE ASTA despre tine. Nu o să mai ieși din cercul vicios și parazitar al acestei afirmații cu forță de jurământ.
– Dacă eu nu am încredere în mine, atunci cine? Dacă eu nu mă iubesc, atunci cine? Dacă eu nu mă respect, atunci cine? Privește-te în oglindă cu ochii compasiunii, cu ochii unui copil inocent și capabil să se bucure de tot și de toate și află ceva important despre tine. Vei descoperi, în pofida tuturor eforturilor tale de a denigra ceea ce ești sau faci că MERIȚI să îți oferi încredere, respect, iubire.
3. Stop inacțiunii. Nu am energie să fac, nu mă simt în stare să mă duc, nu îndrăznesc să sun, nu sunt capabil să alerg, să dansez, să pictez, să comunic s.a.m.d.
– Acționează. Acțiuni zilnice. Astăzi mă informez, mâine, mă inspir din experiența de reușită a altuia, poimâine urmez un curs de perfecționare, mă întâlnesc cu cineva care poate să mă ajute cu un contact valoro sau scrii zilnic, fix la aceeași oră, oricât de puțin, până când cartea ta e gata de trimis editorului, de transmis în on-line s.a.m.d.
4. Stop judecăților venite din afara ta! Opinia celuilalt nu contează dacă viziunea ta despre un lucru este diferită de a sa, în contradicție cu dorințele și credințele sale. Fă curățenie în cercul tău de relații și rejectează persoanele excesiv critice, judecative, negativiste, excesiv autoritare, în nevoie de control. Elimină balastul influențelor externe nefaste. Fii centrat pe dezvoltarea și pe dorința ta de reușită și de împlinire.
5. Expune-te oricărei experiențe care te poate ajuta să te dezvolți, să crești profesional, social, uman, să dobândești aptitudini și atitudini. Treptat, vei constata că nu mai ai trac, că te descurci admirabil în ”n” situații, că poți să faci acel lucru, care, nu mai departe de ieri, părea imposibil de realizat, că știi mai mult, că poți să faci tot ceea ce te inspiră și te alină, te completează și te motivează. Cuvântul cheie: expune-te! Fă! Deschide ușa aceea și comunică! Nu contează dacă, pentru început crezi că nu ai energie, că îți tremură fusta sau pantalonii pe tine de emoție, că te bâlbâi, că te înroșești, că nu pricepi, pentru început, o iotă din pasajul acelei cărți sau din algoritmii acelui program de grafică. NU contează cum te simți la începutul acelui parcurs de drum. Ci cum trăiești victoria, reușita!
La finalul oricărui eșec, spune „mulțumesc”, am învățat ceva important despre și din această experiență. Sau, dacă nu ai învățat încă, cu mijloacele tale de decriptare, de înțelegere din acel moment existențial, te asigur că vei extrage învățămintele autentice un pic mai târziu, dar exact la momentul potrivit. Mulțumește-ți ție că ai reușit, că ai avut curaj să acționezi, să nu abandonezi, să nu te demotivezi. Mulțumindu-ți, descoperi că merită să ai încredere în tine, în resursele tale de realizare și de împlinire.
Psihoterapeut
