După începerea școlii, marea provocare pentru părinți este să reușească să-și determine copilul sa petreacă timp în fața cărților și a temelor pentru acasă. Teme în față cărora orice copil poate opune rezistentă la un moment dat. Orice copil refuză norma și cerințele școlare, nu? E în natura lucrurilor. Doar și noi am fost copii odată. Când situația se acutizează, însă, prin comparațiile părinților cu alți copii, prin presiunea învățătoarei, prin comparațiile copilului cu alți copii, noi, părinții trebuie să fim cei raționali, rezonabili și înțelepți. Noi trebuie să fim cei care să știm ce comportament să abordăm în relația copilului cu școala, dar și în relația copilului cu noi înșine.
- Nu vă comparați copilul cu alți copii sau prieteni. Acest tip de comportament parental poate trezi frustrare sau mânie în copil sau chiar refuzul sau neputința de a mai colabora și învăța cu plăcere. Poate induce în copil sentimentul de neputință și de neiubire.
- Nu acceptați comportamentul opresiv sau critic al învățătorului, educatorului sau profesorului. Orice lipsă de feedback/atitudine pro-copil din partea părintelui poate creea o rană de nedreptate in copil. Nedreptatea asta îl va urmări și peste ani, efectul fiind legat de experiențe dureroase generate de alte și alte nedreptăți. Cineva trebuie să înțeleagă copilul și trebuie să-i ia apărarea și să îl ajute să-și regleze conflictele interne și externe. Nu copilul este vinovat.
- Nu impuneți copilului nevoia voastră de reușită. Și nici reguli pe care nici măcar voi nu le respectați sau pentru care nu manifestați consecvență. Orice mică reușită a copilului merită feedback pozitiv, moral, merită atenția voastra exprimată explicit.
- Nu folosiți critica neconstructivă și, mai ales, nu criticați copilul! Puteți puncta un comportament problematic, dar cu asertivitate, adică folosind mai întâi un element pozitiv, atrăgând atenția asupra celui greșit și finalizând cu o soluție funcțională sau cu o alternativă la decizia/nevoia copilului.
- Nu folosiți mânia în timpul orelor destinate temelor/lecțiilor! Instaurați haosul emoțional. Fiecare – copil și părinte deopotrivă – va țipa și va trânti de fiecare dată când se va deschide o carte sau un caiet școlar și va fi un război – obișnuit – al nervilor și al forței sau un joc inegal sau ineficient de putere. Mai bine luați o pauză scurtă și vă reapucați de lecții după ce a trecut vria emoțională. Puteți avea și un însemn al pauzei, printr-un gest sau printr-un cuvânt recognoscibil.
- Nu dați vina pe învatator/profesor pentru lipsa de armonie/normalitate din comportamentul copilului. Mai degrabă cooperați, comunicați, ascultați. S-ar putea să aflați soluții neașteptate în micile conflicte pe care le-ați putea avea cu metoda psihopedagogică și educațională a învățătorului/profesorului.
