Curajul de a trăi ceea ce te înspăimântă înseamnă confruntarea fricii
Panoplia de frici acoperă un perete întreg din conștiința noastră. Ne vulnerabilizează sau ne călește. Balanța înclină mai mult spre vulnerabilizare. Din pricina fricilor nu trăim cea mai mare parte a vieții noastre. Terifiant, nu? Sa ai o viață și să o amâni să trăiești.
De ce să vorbesc în public, dacă amnezia temporară, tremurăturile și grimasa chinuită mă deconspiră și mă simt penibil(ă)? De ce să merg la doctor, dacă tot o să-mi dea o veste rea? Sau de ce să urc o culme de munte, dacă îmi uzez articulațiile sau mă mănâncă un urs? De ce să mă însor, dacă voi trăi ca un hamal în port sau ca o păsărică în colivie? De ce să trăiesc dacă tot ce mă înconjoară are, pentru mine, un potențial pericol s.a.m.d. .
De ce nu s-a inventat un cip care, printr-o setare, să anuleze sentimentele și emoțiile de frică (frica de obiect și frica fără obiect)? Sau … s-o fi inventat și se așteaptă ca pandemia de frică să escaladeze și să genereze cererea pe piață?
Mă rog, este și asta o soluție, dar pară-mi-se, cu efecte adverse.
Să revenim la soluțiile noastre nemicrocipate de eradicare a fricii.
FOLLOW ME
Cum scăpăm de frici?
1. Nu ascunde frica. Las-o să persiste, o vreme, în câmpul conștiinței tale. Trebuie să știi că EA (este deja un personaj, coabitezi cu frica) este acolo, la vedere. O simți. O trăiești. Măcar știi că există. Nu recurge la soluția struțului. „Aoleu, mi-e frică că o să fac cine știe ce formă de cancer. Hai să nu mă mai gândesc!” Și nu te mai gândești. Eventual, spui o rugăciune, scuipi în sân, bați în lemn și trece. Te asigur că te păcălești amarnic: NU TRECE! Dimpotrivă, va lucra prin puterea pe care o atribuie inconștientul.
2. Confruntă-te cu frica. Destructureaz-o. Ce se ascunde în spatele acelei frici? Respiră adânc de câteva ori și lasă imaginile sau informațiile-gând să vină în mintea ta. Orice flash, orice gând sau cuvânt care îți vine în minte angajează o experiență dureroasă pe care ai trăit-o cândva și nu ai vindecat-o/iertat-o. Poate că nu ai trăit-o direct, dar nu contează pentru că te-a afectat și nu ai avut habar de umbra aceasta cu efect de traumă. Ai ocazia să ierți acel moment din viața ta sau acel blocaj emoțional care se manifestă dinlăuntrul fricii.
3. Expune-te, mai întâi la nivelul imaginației, la ceea ce te sperie. Întreabă-te, mai întâi, ce ți se poate întâmpla rău, dacă faci acel lucru. Imaginează-ți – cât mai detaliat – momentul. Și, ca să mai atenuezi din stresul emoțional la care te supui voluntar, fă ceva cu mâinile, de exemplu, în timp ce faci acest exercițiu de imaginație: spală vase, croșetează, desenează, construiește etc. . Lucrul cu mâinile, dar și respirația din diafragmă te ajută să capeți o stare modificată de conștiință ( stare alfa sau tetha); mai pe înțelesul tău, te ajută să te concentrezi pe detaliile acestui exercițiu imaginativ.
4. Expune-te concret obiectului fricii. Fă, pur și simplu, ceea ce te sperie. Dacă ai nevoie de susținere, prezența unui prieten de nădejde, suportiv, lângă tine, poate atenua emoția clocotitoare sau paralizantă din tine. Prima dată va fi ”vai și amar”, probabil. A doua oară, la fel; finalul este fericit, oricum, fie că îți trebuie să repeți experiența de 3 ori sau de zece ori, în cele din urmă, creierul tău va regla neurotransmițătorii care induc și amplifică frica și va antrena aria emoțiilor din nodul amigdalian, astfel încât, ceea ce te speria cândva, te face să te simți confortabil astăzi.
5. Consultă un psiholog specializat pe deblocări emoționale. Fricile pot fi moștenite transgenerațional si le preiei și le manifești ca frici fundamentale. Ai nevoie de accesarea acestor frici (amintiri) prin strategii terapeutice regresive. Bineînțeles, aceste frici sunt și dobândite, dar trauma a ieșit din câmpul conștiinței tale, blocate de cine știe ce mecanism mental și emoțional de apărare.
Nu există tratament mai bun, mai infailibil, decât desensibilizarea emoțională prin expunerea in vivo. Adică, prin trăirea afectivă a emoțiilor care te afectează atât de mult, prin trăirea directă a experienței care generează teama. Curajul de a trăi ceea ce te înspăimântă nu înseamnă absența fricii, ci confruntarea ei.
P.S. Legea atracției universale pretinde să gândim și să simțim pozitiv. Mai spune si să ne confruntăm cu frica și, abia după aceea, să înlocuim gândul care induce frica cu unul care să o detroneze. Unul pozitiv. Universul nu recunoaște sensul lui ”NU”. Manifestă efectul bumerang la tot ce trimiți în eter la nivel de cuvânt, gând și simțire. Exemplu: NU, nu vreau un soț alcoolic sau NU vreau o soție libertină. Hodoronc – tronc, iacă-tă, tocmai un asemenea viciu dospește în partenerul/partenera ta. DE CE-ul retoric nu rezolvă problema. Trăiești taman ce nu vroiai să trăiești: teama fundamentală/inconștientă.
Psihoterapeut
Photo Credits: www.nofearday.com
