Copilul este ca o cocă: aşa cum îl modelezi, aşa îl vei avea

Rar mi se întâmplă să merg cu transportul în comun, dar atunci când o fac îmi place să urmăresc reacţiile oamenilor, să îi observ, să îi văd şi să mă bucur de ei. Îmi place să văd mame cu copii, bunicuţe ce îşi învaţă nepoţii să nu se arunce pe scaun sau să nu mănânce în public. Îmi plac oamenii şi poate că de aceea sunt înconjurată de oameni buni mai tot timpul.

Sunt şi excepţii, însă, care mă îngrijorează. De exemplu, ultima dată când am mers cu metroul. De altfel , această postare a luat naştere în urma acestei experienţe. Era undeva în jurul prânzului, nu era foarte multă lume în trenul respectiv. A urcat un tată cu un puşti de vreo 4 ani. Bine îmbrăcaţi şi unul şi celălalt, văzându-i, te-ai fi aşteprat ca domnul să fie un bun exemplu pentru cel mic, să îl educe, să îi vorbească, să îi explice ce e bine şi frumos şi ce nu se face în public. Dar nu! Cu dezamăgire spun că cele 7 staţii pe care le-am parcurs alături de cei doi m-au întristat. Copilul alerga şi ţipa, iar tata nu spunea absolut nimic. Cel mic se urca cu picioarele pe scaun şi încerca să se agaţe de barele de susţinere destinate călătorilor, la care evident că nu ajungea, timp în care tata stătea pasiv şi se uita la un telefon. La un moment dat, cel mic a început să ţipe că pe jos sunt „multe bombonici care ţopăie” şi că şi el trebuie să facă la fel. Tatăl, nicio reacţie, ce să mai spun că nu încerca să îl oprească, ba din contră îl încuraja să vadă cât de sus poate să sară. Sincer, aş fi vrut să îi atrag atenţia domnului respectiv, cu greu m-am abţinut. Aş fi putut să mă ridic şi să plec, dar am stat să văd cât de rea poate fi situaţia. Foarte rea!

Încă o dată am realizat cât de importantă este educaţia pe care le-o oferim celor mici pe tot parcursul copilăriei, încă de când încep să vorbească, să ne înţeleagă. Aşa cum îi formăm, aşa îi şi avem. Bunica avea o vorbă: „Copilul este ca o cocă: aşa cum îl modelezi (creşti) aşa îl vei avea!”.
Dincolo de imperios necesarele „sărut-mana!”, „te rog frumos!”, „mulţumesc!”, mai sunt şi alte lucruri pe care trebuie să le înveţe micuţul copilaş pentru a fi manierat şi a pentru a da dovadă de educaţie.

Cum îi învățăm pe copii bunele maniere

• Întâi le explicaţi ce e bine/ ce e rău în comportamentul lor sau al altora.
• Le daţi exemple de „aşa da”/ „aşa nu”.
• Vorbiţi ferm, dar politicos, fie că vă adresaţi propriilor voştri copii, fie că vă adresaţi altora (însoţiţi sau singuri).
• Prin nepăsare, neimplicare, copiii vor crede că nu este nicio problemă să reacţioneze şi să se comporte într-un anumit fel, iar când vor fi adulţi, în acelaşi mod vor reacţiona.
• Când vedeţi un loc liber, nu vă aruncaţi pe el. Sunt doamne care când văd un loc liber, ar fi în stare să îşi arunce geanta înainte de a urca în respectivul mijloc de transport, numai ca să îl ocupe. Total greşit.
• Copilul trebuie să înveţe să aştepte să i se ofere sau dacă nu, să stea în picioare. Evident, trebuie să îi explici că sunt oameni mai în vârstă, bolnavi care nu pot sta în picioare. La fel se procedează şi cu femeile însărcinate. Aviz mamelor care au trecut prin această experienţă, cu siguranţă ştiti cât de mult înseamnă să primiţi un loc când simţiţi că durerea vă taie mijlocul sau picioarele.
• Un secret de care ar fi bine să ţineţi cont atunci când copilul face gălăgie şi îi deranjează pe ceilalţi este să vă cereţi scuze voi; în acest fel, oamenii vor fi mai înţelegători şi nu vă vor „condamna” că nu aveţi bune maniere.
• Mesele luate pe fugă, în mers nu sunt nici sănătoase şi nici bine văzute de ceilalţi. Mirosurile, micile accidente în care vă puteţi murdări nu sunt ceva plăcut şi nu ar fi rău să îi spuneţi şi copilului că mâncatul pe stradă este aspru taxat de trecători.
• În spaţiile închise, mâncărurile cu miros puternic pot fi un adevărat dezastru.
• Vorbitul cu voce tare este deranjant oricum, fie că auzim un adult sau un copil vorbind tare, este la fel de rău. Ar fi bine să îi vorbiţi micuţului mai încet decât o faceţi de obiei şi să îi şi explicaţi motivul. Astfel el va înţelege că atunci când este în public trebuie să îi respecte pe ceilalţi şi să se controleze. La fel este şi cu vorbitul la telefon.
• O regulă pe care nimeni parcă nu o mai ţine este ca în locurile publice să nu sune telefonul. De preferat ar fi să avem telefoanele pe silent, dar ca să nu fim condamnaţi că suntem prea exigenţi, cel mai bine este să păstrăm soneria telefonului la un volum mediu în aşa fel atunci când sună să nu deranjăm pe nimeni şi totuşi să îl auzim.
• Când sună pe cineva, să se prezinte şi apoi să spună care este motivul pentru care a sunat.
• Şi pentru că vorbim de spaţiul public, oricând ne putem întâlni cu un necunoscut. Opriţi-vă şi salutaţi cu zâmbetul pe buze. Îndemnaţi-l şi pe copil să facă acelaşi lucru şi explicaţi-i că aşa este frumos să procedeze. Şi voi la rândul vostru v-aţi bucura să se oprească un cunoscut şi să vă salute. A ocoli o persoană pe care o cunoşti este un gest foarte urât.
• Când se adresează cuiva, copilul trebuie să îi spună pe nume. Este foarte important pentru fiecare dintre noi să ne auzim numele, face parte din psihologia umană, iar atunci când ne auzim numele ne simţim importanţi, de aceea este bine să spunem celuilalt pe nume. Exclus să se adreseze cu poreclă.
• Este bine ca înainte de a face ceva copilul să ceară voie. Dacă îl înveţi aşa eviţi situaţiile în care trebuie să suporţi consecinţele
• Poate că una dintre cele mai taxate greşeli de comportament este aceea în care îi întrerupem pe ceilalţi. Explică-i copilului că este foarte grav să facă acest lucru, iar dacă este ceva urgent, să spună „îmi cer scuze că vă/te întrerup, dar este important…”
• Niciodată nu trebuie să bage degetul în nas când este în public. Când tuşeşte, trebuie să aibă o batistă sau un şerveţel nazal, iar când strănută, trebuie să pună mâna la gură.

Evident, acestea sunt doar câteva dintre regulile pe care copilul trebuie să le înveţe şi să le respecte când vine vorba de bune maniere, însă viaţa este presărată cu multe alte astfel de reguli pe care numai un copil educat, de a cărei educaţie familia s-a îngrijt, le poate respecta. Iar asta se va observa la tot pasul, toată viaţa. Aşadar, nu ignoraţi atenţia şi educaţia pe care trebuie să i le oferiţi cu generozitate micuţului vostru.

Pe aceeasi tema:

Cum îți înveți copilul să împartă 5 reguli de igienă pe care trebuie să le respecte orice copil Cum să îți înveți copiii să aibă răbdare 7 reguli pe care trebuie să le respecte o femeie însărcinată atunci când merge în vacanță