Printre mâncărurile preferate de copii, un loc aparte îl ocupă cerealele cu lapte. Alesia ar mânca în fiecare zi, dimineaţă, prânz şi seară. Credeam că e o problemă pe care o avem numai noi, însă m-am liniştit cumva după ce am constata că şi alţi copilaşi iubesc cerealele.
Deși cei mici le iubesc, părinţii nu sunt tot la fel de relaxaţi, dovadă stau multele întrebări care au venit de la mămicile care mă întreabă dacă este normal acest lucru sau dacă şi cum să le scoată din meniu, ori măcar să le rărească.
Evident, am sunat-o pe „femeia care îi face pe copii să mănânce”, pe numele ei Crina Coliban. Mămicile o cunosc ca fiind cea care îi face chiar şi pe cei mai mari mofturoşi să iubească momentele petrecute la masă. Sună bine, nu-i aşa? 🙂
- De ce sunt cerealele cu lapte atât de iubite de copii?
„Copiii adoră cerealele cu lapte din cel puţin din două motive. Unul, pentru că cei mai mulţi dintre părinţi încep difersificarea cu cereale, doi pentru că cei mai mulţi dintre părinţi consideră că cerealele sunt o mâncare esenţială pe care o tot readuc în dieta copilului, deci lui i se creează o sinapsă, ştie că părintele îi aduce des acest tip de mâncare. Şi mai este ceva de reţinut, cerealele oferă o energie imediată, iar copiii au nevoie de baterii. Alt exemplu concludent: sportivii, înainte de competiţii, mănâncă paste făinoase pentru că au nevoie de energie. Şi atunci, copiii vor alege dulciuri şi făinoase pentru că astea sunt baterii, carnea care se digeră în 5 ore, adică îţi dă energie după 5 ore, nu este un produs pe care copiii să îl mănânce cu plăcere pentru că abia după 4-5 ore începe şi el să simtă ceva. Nu la nivel conştient, ci la nivel organic.”
- Da sau nu pentru cerealele organice, cele cu forme cât mai interesante, ca de exemplu litere sau forme, toate culorile şi formele?
„Nu, iar la rândul meu am să te întreb: de ce doreşte mama să dea copilului acest tip de cereale?”
În calitate de mamă, și eu mă găsesc în situaţia în care copilul meu îmi cere în fiecare zi cereale cu lapte. Şi chiar am făcut un pact, uite, într-o zi mănânci un sandviş, într-o zi mănânci un ouşor sau un iaurt şi mănânci şi cereale cu lapte în a treia zi.
- Îi lăsăm această plăcere măcar odată pe săptămână?
„În principiu, la un copil armonios, adică la un copil care nu face mofturi la mâncare, cel mai tare ne preocupăm ca la masă să fie plăcere. Dar în cazul unuia care nu mănâncă nimic, pe care îl forţăm, îi băgăm pe gât, facem orice să mănânce şi altceva şi abia în a treia zi mănâncă şi din plăcere, atunci nu, atunci trebuie să vedem de ce a ajuns copilul aşa şi abia după aceea să hotărâm când şi cum poate să mai primească cerealele mult dorite. Dar la un copil care are niste probleme în relaţia cu mâncarea terbuie să rezolvăm mai întâi cauzele şi după aceea să tratăm efectele”, concluzionează Crina.
Iată ce aspecte am în vedere atunci când vine vorba de consumul de cereale:
1. NU abuzăm de cereale.
2. Le evităm pe cele foarte colorate, dulci, pline de E-uri.
3. Ne uităm pe etichetă şi alegem acele produse care au cât mai puţine ingrediente.
4. Cele mai sănătoase cereale se află, de obicei, pe rafturile de sus ale supermarketurilor şi nu la îndemână. Cele colorate, dar şi mai puţin sănătoase sunt aşezate la înbdemâna copiilor, pe rafturile de jos.
5. Oricât de mult i-ar plăcea Alesiei cerealele, ea ştie că şi eu ador la fel de mult prăjiturile, ciocolata şi orice înseamnă dulciuri, dar cu toate astea nu mănânc în fiecare zi, ci mult mai rar decât are ea voie să mănânce cereale cu lapte. A funcţionat comparaţia şi exemplul 🙂
Voi cum procedați? 🙂
