Nici nu-ţi dai seama ce mare rol ai, ca părinte, în modelarea personalităţii copilului tău. Prin lucrurile pe care i le spui în mod obişnuit într-o zi, prin pedepsele absurde pe care poate i le aplici, prin lucrurile pe care nu i le explici sau prin grija excesivă pe care o manifeşti, el se va dezvolta armonios, sau dimpotrivă.
Chiar dacă eşti adult şi crezi că le ştii pe toate, poţi să dai greş lamentabil tomai în “funcţia” de părinte. Aici ai nevoie de mult tact şi abilităţi psihologice pentru a şti să acţionezi corect în fiecare situaţie. Copilul te face de râs în public, într-un magazin? E încăpăţânat, plângăcios, neascultător? Doar tu eşti de vină pentru toate acestea, spune Iulia Zamfir, trainer de parenting democratic la Parentime. “Dacă cel mic te ascultă de frică, asta nu e o relaţie sănătoasă. Autoritatea naşte frustrare. Ideal e să asculte pentru că înţelege şi aprobă ce-i spui, iar pentru asta trebuie să-l asculţi şi tu pe el, să-i înţelegi nevoile. Din păcate, cei mai mulţi copii ascultă de frică”, spune specialistul, care ne dă mai jos un chestionar cu 7 întrebări. Răspunde şi află ce fel de părinte eşti.
Când copilul nu salută vecinii:
a) Îi zici: “Dă şi tu bună ziua!”
b) Îl scuzi în faţa vecinului, că este timid
c) Îl laşi în pace să decidă el când e gata să salute şi când nu, ştie care e importanţa politeţii
Disciplina este:
a) Când copilul tău ştie ce este bine şi ce este rău
b) Prea complicată pentru mine, nu pot să sufăr atunci când copiii mei sunt supăraţi
c) Să îţi ghidezi copiii către cele mai bune decizii pentru ei
Când ieşiţi în oraş:
a) Copilul trebuie să stea liniştit la masa, să nu se agite, să mănânce frumos şi să nu întrerupă conversaţiile adulţilor
b) Poate să facă ce vrea el, doar e copil, ceilalţi adulţi din jur vor înţelege
c) Ne este bine şi încercăm să petrecem cu toţii timp frumos împreună
Copilul vrea să renunţe la o activitate pe care o făcuse până atunci cu placere (fotbal, balet, limbi străine)
a) Nu îi permit şi îl împing de la spate să nu renunţe
b) Îl las, poate decide singur ce îi place şi ce nu (indiferent de vârstă)
c) Încerc să vorbesc cu el, să aflu ce s-a întâmplat şi să găsim împreună cea mai bună soluţie
FOLLOW ME
Când copilul meu adolescent vine acasă mai târziu de ora stabilită:
a) Nu mă interesează explicaţia, i s-a promis o pedeapsă dacă întârzie, trebuie să o aplic ca să fiu consecvent
b) Ignor ora la care a venit, şi eu am fost tânăr şi ştiu cum e
c) Ascult ce s-a întâmplat, dar îi spun că acest comportament mă îngrijorează
Vrea la o petrecere, dar nu şi-a terminat lecţiile:
a) Nu se discută, nu pleacă nicăieri până nu are temele făcute
b) Îl las, şcoala le dă şi aşa prea multe teme
c) Încerc să stabilim împreună un program în care să le poate face pe amândouă
Când copilul mă minte:
a) Mă enervez, doar i-am spus că nu tolerez minciuna şi îl pedepsesc ca să îi reamintesc
b) Îl las în pace, aşa sunt toţi copiii
c) Încerc să înţeleg de ce îi era frică încât a simţit să mă mintă, explicându-i în acelaşi timp cât de importantă e sinceritarea.
Interpretarea răspunsurilor
Majoritatea de a) Eşti un părinte autoritar. Consideri că ştii mai bine decât copilul tău, iar el trebuie să urmeze regulile obligatoriu, indiferent de context, de situaţie.
Părintele autoritar se foloseşte de un sistem de pedepse şi recompense ca să îl facă pe copil să asculte, iar motivul pentru care acesta ascultă e frica. Consecinţele pe termen lung: copilul va avea stimă de sine scăzută, puţină încredere în el şi în oamenii din jur şi va căuta în viaţă oameni care, ca şi părinţii lui, să îi spună ce să facă.
Majoritatea de b) Eşti un părinte permisiv. Părintele permisiv, de obicei, a întâmpinat greutăţi în copilărie în propria relaţie cu părinţii şi vrea să nu facă aceeaşi greşeală cu copilul lui. Îi e teamă că, dacă îl supără, acesta nu-l va mai iubi.
Părintele nu are încredere în copil şi în puterea lui de adaptare şi îl consideră prea slab pentru a face faţă tumultului de sentimente. Consecinţele pe termen lung: copilul se simte la fel de neiubit ca şi unul crescut de un părinte autoritar, are tendinţa de a fi necooperant în viaţă, un “tiran”, cu nivel ridicat de egoism.
Majoritatea de c) Eşti un părinte democratic. Acesta are încredere în copil şi în abilităţile lui de a face faţă frustrărilor vieţii. Ştie să îl asculte când are dificultăţi, să îl ajute să îşi găsească singur soluţii la probleme. Părintele democratic negociază conflictele cu copilul cu câştig de ambele părţi. Consecinţele pe termen lung: cel mic va putea să-şi rezolve problemele, în viaţă, va avea respect pentru oamenii din jur, va şti să îşi construiască prietenii şi să le susţină.
Pe aceeasi tema:
FOTO / Testul mămicilor. Alege un bebeluș și află ce fel de părinte ești 
Spune-mi ce fel de turist ești, iar eu îți spun de ce ți se potrivește Iordania 
12 întrebări și răspunsuri despre gripă pe care orice părinte ar trebui să le știe 
6 lucruri pe care orice părinte trebuie să le știe când copiii încep școala
De am fi parinti cu un manual de utilizare CORECTA a copilului, ce bine ar fi!