Sentimentul matern se dezvolta din copilărie. Alesia m-a impresionat când am lăsat-o cu Nicholas

Am spus întotdeauna că diferențele de vârstă dintre copiii mei m-au ajutat mult în organizarea programului lor și împărțirea atenției pe care le-o ofeream. Deși nouă, părinților, ne-a fost mult mai ușor în felul acesta, am trăit mereu cu senzația că nu pot să fiu 100% sigură că diferența de vârstă a fost perfectă și prin ochii copiilor.

Diferența de vârstă dintre mine și sora mea e mult mai mică și asta ne-a ajutat să ne apropiem. A ajutat și faptul că eram fete, așa că aveam multe pasiuni și activități comune. Deși ne certam și noi destul de des, la finalul zilei era și este în continuare cea mai bună prietenă a mea.

Alesia și Alex au fost ca șoarecele și pisica dintotdeauna. Îl simțeam pe Alex protectiv, din partea Alesiei simțeam că îl iubește foarte mult, însă momentele de liniște și pace erau rare în casa noastră. Alex găsea modalități din ce în ce mai ingenioase să o supere pe Alesia, ea îi cădea mereu în plasă, plângea și spunea: aș vreau să fiu și eu sora mai mare a cuiva ca să mă comport mai frumos și să fiu mai drăguță.

Șase ani mai târziu urma să aflăm dacă se va ține de această promisiune, pentru că a apărut în viața noastră Nicholas. Inițial a fost supărată că nu are o surioară, dar l-a acceptat cu brațele deschise după ce i-am spus că în locul ei eu aș fi foarte fericită să rămân singura fetiță din familie, căci, în felul acesta, voi fi cea mai răsfățată.

Am avut grijă să o pregătim pe Alesia de sosirea lui Nicholas și să evităm pe cât posibil momentele de gelozie. Evident, nu ne-a ieșit 100%, au mai existat momente în care Alesia mi-a dat de înțeles indirect că e geloasă, dar am înțeles că erau firești.

Cum îi ajutăm pe copii să înțeleagă că îi iubim în mod egal

  1. Petrecem timp cu un singur copil – fiecare are nevoi diferite, așa că încercăm să îi dedicăm fiecăruia un timp în care să simtă că suntem acolo doar pentru el. 

în ultima vreme:

– la Alex, am dedicat acest timp pregătirii pentru examen și discuțiilor legate de liceu

– cu Nicholas ies în parc când ceilalți copii nu sunt acasă, îl pregătesc de somn, avem tot felul de activități de dezvoltare specifice vârstei lui

– cu Alesia citesc, ieșim la cumpărături/ în oraș ca fetele, o duc la diverse activități extrașcolare și povestim în mașină „secretele” noastre

  1. Ne arătăm afecțiunea față de ei – la noi în casă nu ne ghidăm după principiul „copilul trebuie iubit numai în somn”. Atât eu, cât și soțul meu, le spunem copiilor că îi iubim, îi îmbrățișăm, îi felicităm pentru reușitele lor și le arătăm cât de mult îi apreciem, tocmai ca să aibă încredere în ei și să nu creadă că reușita unuia dintre ei poate să umbrească reușita celuilalt.
  2. Îi implicăm în activități de familie – nu pot să am pretenția de la Alex, care are acum 15 ani, să stea toată ziua cu Nicholas sau să o ia pe Alesia cu el când iese în oraș. Înțeleg perfect că fiecare are alte preferințe, alte hobby-uri și nu îi obligăm să facă ceva împreună, dacă nu le face plăcere. Dar avem activități/jocuri de familie la care pot participa cu toții, mese în familie de la care nu lipsește nimeni, vacanțe în care mergem cu toții (nu toate, așa cum spuneam, Alex e la vârsta la care simte nevoia să fie mai independent, dar o vacanță pe an o petrecem în familie orice s-ar întâmpla). 
  3. Le-am arătat Alesiei și lui Alex că am încredere în ei – nu am vrut să-l vadă pe Nicholas (sau pe Alesia, în cazul lui Alex) ca pe noua mea preocupare. I-am lăsat de la început să înțeleagă că avem un membru nou în familia noastră, că toți trebuie să îl iubim, să avem grijă de el și să ne bucurăm de împlinirea pe care ne-a adus-o: Alex avea un frățior (mereu îi spunea Alesiei că nu se joacă cu ea pentru că e fetiță), iar Alesia a primit în sfârșit rolul de soră mai mare.

Roata s-a întos și Alex a dat dovadă de mai multă înțelepciune în rolul lui de frate mai mare pentru Nicholas. E normal ca la 12 ani (cât avea când s-a născut Nicholas) să înțeleagă altfel lucrurile, așa că m-am putut baza pe ajutorul lui. Cu Alesia a fost cu suișuri și coborâșuri. De la momente în care voia să fie ea mămica lui, până la crize de plâns când Nicholas îi strica jucăriile, trăgând linie aș spune că suntem pe plus. În momentele mai tensionate, în care nu are răbdare cu Nicho sau nu vrea să îi dea ceva, îi amintesc de promisiunea pe care a făcut-o: că va fi o soră mai mare mai bună. Sinceră să fiu, aș spune că îi iese cam 80% din timp. 

Săptămâna trecută i-am lăsat singuri o zi, doară cu tatăl lor. Alex era la Sinaia, așa că și-au petrecut mai tot timpul doar ei doi: Alesia și Nicho. Când m-am întors, soțul meu mi-a spus că s-au comportat exemplar, s-au jucat frumos, au împărțit jucăriile, Alesia i-a desenat, i-a făcut„înghețată” și a avut multă grijă de el. 

Pe instagram puteți să vedeți video-ul în care Alesia a făcut brânzică înghețată Danonino pentru ea și Nicholas. 

 

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Ela Craciun (@elacraciun)

Danonino se numără printre gustările preferate ale copiilor, iar acum, că e așa cald afară, mi se pare o variantă foarte bună să căutăm pachetele Danonino cu bețișor ca să le putem congela. În câteva ore copiii au o gustare răcoroasă și hrănitoare (brânzica Danonino conține Calciu și Vitamina D pentru dezvoltarea oaselor și pentru sustinerea sistemului imunitar).

Eu am vrut să văd toată filmarea (nu doar cele 30 de secunde din reel) și mi-au dat lacrimile de bucurie când am văzut ce frumos îi vorbea Alesia și cât de cuminței au fost în lipsa mea. Am sunat-o pe Alesia să îi spun că am văzut și îi mulțumesc că e o soră atât de bună. 

Acum sunt toți trei la Sinaia, la bunici și îmi e tare dor de ei. Dar știu că le e mai bine în natură, înconjurați de mica fermă a lui Alex decât le-ar fi în oraș. Se joacă toată ziua, se bucură din plin de indulgența din partea bunicilor și ne sunăm de câteva ori pe zi ca să-mi povestească ce boacăne au mai făcut. „Aruncă” telefonul de la unul la altul, mă cheamă și pe mine la Sinaia, eu mă mir de cât de ciufuliți sunt, dar mi se umple inima de bucurie să îi știu împreună și fericiți. 

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.

Fii mereu la curent cu postarile mele! Ce ai de facut?

  1. Sa ma urmaresti pe INSTAGRAM – Aici raspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
  2. Sa te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
  3. Sa dai like paginii mele de FACEBOOK
  4. Sa te inscrii in grupul MAMICI SI COPII FERICITI

0 comentarii pe “Sentimentul matern se dezvolta din copilărie. Alesia m-a impresionat când am lăsat-o cu Nicholas

  1. Asaftei Simona says:

    Cât de scumpi sunt amândoi ! Și la mine fetița mai mare imi mai zice din când în când că ea crede ca o iubesc mai mult pe surioara ei mică și are momente de gelozie .Sunt momente când se ințeleg foarte bine ,se joacă amândouă ,impart jucăriile ,chiar dacă ea are 11 ani și sora ei 6 anișori tot nu se îndură să-i dea de tot jucăriile ei surioarei mici .Ai niște copii minunați draga mea ,să fie sănătoși și să-ți aducă numai bucurii ,că frumoși sunt foc !!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.