fbpx
#VIATACUCOPII

Ce năzdrăvănii făceam în copilărie

Scris de Ela Crăciun la 12 iulie 2019

Vi s-a întâmplat vreodată ca năzdrăvăniile pe care le fac acum copiii voștri să se regăsească și în comportamentul vostru?
Eu recunosc că mi se mai întâmplă și am o prietenă cu care îmi petrec suficient timp încât să îmi și atragă atenția când e cazul.

Îmi amintesc că anul tecut de 1 iunie am fost în parc câteva ore bune, apoi Alesia a vrut să mergem și la un loc de joacă unde am mai stat ceva timp. Era foarte cald, eu eram însărcinată, iar ea profita la maxim de ziua copilul ca să facă tot ce voia. Când am ieșit din locul de joacă s-a împiedicat și a căzut, iar eu i-am zis pe un ton mai răstit „Alesia, poți să te uiți și tu pe unde mergi? Că de aia ne-a dat Dumnezeu ochi!” Ce credeți că îmi spune prietena mea de câte ori mă împiedic? Exact! „Ela, poți să te uiți pe unde mergi? Că de aia ne-a dat Dumnezeu ochi!”…

Nu e un secret pentru nimeni că Alesia nu poate să stea liniștită mai mult de 5 minute și nu încearcă vreodată să pozeze în copilul perfect. Ea e veșnic cu hainele pătate de culori, cu genunchii juliți și fără astâmpăr. Și aparent nu am niciun drept să mă plâng pentru că vă mărturisesc… Cam așa eram și eu. Sigur nu veneam cu dresurile rupte în fiecare zi, dar nici lista mea de năzdrăvănii nu e prea scurtă, semn că ce se naște din pisică tot șoareci mănâncă!

Alex e mult mai liniștit și a fost dintotdeauna mai cuminte. Lui îi place mai mult să o provoace pe Alesia, iar dacă în ceea ce-l privește pe Nicholas nu pot să mă pronunț încă, icu Alesia am lămurit-o. Suntem partenere perfecte de boacăne și năzdrăvănii, mai ales acum, în vacanță, când e mai tot timpul cu mine.

Îmi pierd foarte rar răbdarea și oamenii care mă cunosc știu despre mine că sunt o persoană extrem de tolerantă cu cei din jurul meu, dar și cu copiii mei, doar nu degeaba am făcut trei. Fiecare etapă are farmecul ei și merită să ne bucurăm de ea fără să ne punem prea multe bariere. Nu îmi doresc ca copiii mei să rămână cu amintirea unei mame stricte, cu un set de reguli nesfârșite și care țipă la ei toată ziua. Avem niște principii pe care ei le cunosc foarte bine, numărăm până la 3 ca să ne liniștim și gata, toată lumea e fericită.

Nu uitați că și voi ați fost cândva prinși în Tărâmul de Nicăieri, unde părea că anii de copilărie sunt nesfârșiți, și făceați năzdrăvănii probabil și mai mari decât cele pe care le fac acum copiii voștri.

Suntem binecuvântați cu copii tocmai pentru a retrăi alături de ei copilăria. Jucați-vă, explorați, bucurați-vă de noile experiențe și nu veți mai spune niciodată că ați avut o copilărie diferită, pentru că aveți șansa să o dați pe repeat!

Spuneți-mi și voi în comentarii cum petreceți timpul cu copii voștri și ce năzdrăvănii faceți împreună.

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE. Pe mine mă găsești zilnic și pe pagina mea de facebook, Instagram sau pe canalul de Youtube.

Hai cu mine pe:

Facebook: https://www.facebook.com/ela.craciun/
Instagram: https://www.instagram.com/elacraciun/
YouTube: https://www.youtube.com/elacraciun


3 thoughts on "Ce năzdrăvănii făceam în copilărie"

  1. camelia javed spune:

    Buna Camelia aici bunica mia zis ca pe la 1,6ani am spart o oglinda de perete fiind curioasa cei dincolo si nu exista an sa nu trag de globulete la brad :):):) cam astea mersi mult

  2. Ica trandafir spune:

    Coate si genunchi juliti,urcat in copaci

  3. Elena Ramona Sovoiu spune:

    Petrecem foarte mult timp afara, urcam doar ca sa mancam sau sa dormim, cand eram mica imi placea cand ne strangeam cu totii si olecam la cules de fructe de padure

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

--