Îndosariez în memorie sute de amintiri cu copiii mei și facem o mulțime de poze în fiecare lună. În vacanța de Paști mi-am luat câteva ore în care să fac ordine prin pozele din telefon și laptop și m-au cuprins niște emoții greu de surprins în cuvinte. Am văzut pozele de la nașterea lui Nicholas, mă uitam la el, la cât de schimbat e după 6 luni, și nu îmi venea să cred… Am găsit și poze de la aniversările Alesiei, de când avea 2-3 ani și am făcut o călătorie prin lumea personajelor în care s-a costumat în fiecare an: Elsa, pisicuță, prințesă, Jasmine…
Din păcate, cu Alex nu mai am așa multe poze de când era mic și nici cu Alesia nu le am pe toate, pentru că mi s-a întâmplat să pierd un telefon cu 4000 de poze și filmări și să stric un laptop în care le aveam pe toate. Nu aș zice că nu am învățat nimic din asta, pentru că acum le salvez pe toate în contul Google și am senzația că acolo sunt în siguranță pe vecie. Oricum, mai bine decât să le am într-un singur loc.
În ultimele luni mi-am mai crescut și colecția de poze pe care le am scoase în format fizic, cele care ne fac să devenim nostalgici când le răsfoim, dar chiar și așa, câte exemplare să scoți să te asiguri că peste ani va avea toată familia?
Îmi place mult ca atunci când merg în casa părinților mei să umblu prin cutia cu poze și mi-ar plăcea să știu mai multe despre mine din perioada respectivă. Ce făceam, cum eram. Am avut și eu probabil jurnale și agende, dar în toți acești ani s-au pierdut… Mi-am dorit ca blogul să fie pentru copiii mei un soi de jurnal, să poată să-l citească peste ani și să vadă poze cu ei din perioada respectivă. Eu mai citesc din când în când articolele vechi și îmi amintesc cu drag de momentele în care le-am scris și parcă reușesc cumva să mă transpun în perioada aia.
Am vorbit ieri în rubrica Jurnalul de bebeluș de la Itsy Bitsy despre o idee pe care aș vrea să o pun în practică: să-i fac lui Nicholas o adresă de mail în care să-i trimit periodic poze și câteva rânduri, iar în momentul în care face 18 ani, să-i dau acces la mail ca să poată să citească acest jurnal pe care i-l creez și să-l ajut astfel să retrăiască momente pe care memoria lui nu le-a înmagazinat. Deși ideea în forma originală (pentru că am citit-o undeva) era pentru jurnal de bebeluș, mă gândesc că nu e târziu să-i fac nici Alesiei, iar la ea am și certitudinea că se va bucura mult, pentru că și acum îi place la nebunie să se uite la video-urile pe care le-am făcut cu ea când era mai mică.
Probabil că ați auzit de multe ori că „amintirile sunt cele mai prețioase comori pe care le avem”. Indiferent de câte lucruri materiale am avea, clipele în care am fost cu adevărat fericiți sunt întotdeauna cele petrecute alături de familie, poate chiar cele în care ai mai puțin decât ar trebui și înveți să faci haz de necaz sau să te descurci în fiecare situație.
FOLLOW ME
Momentan mă mai bazez pe memorie, dar vreau să mă asigur că le pot regăsi și peste ani, când poate nu voi mai sta așa bine la acest capitol, dar și că le pot lăsa mai departe copiilor mei. Așadar, o adresă de mail la care să le trimit poze și filmări mi se pare o idee foarte bună pentru a nu pierde nimic.
Sunt foarte curioasă ce metode ați găsit voi pentru a „conserva” amintirile și cum vă descurcați la acest capitol, așa că aștept ideile voastre în comentarii!
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE. Pe mine mă găsești zilnic și pe pagina mea de facebook, Instagram sau pe canalul de Youtube.
Hai cu mine pe:
Facebook: https://www.facebook.com/ela.craciun/
Instagram: https://www.instagram.com/elacraciun/
YouTube: https://www.youtube.com/elacraciun
Le avem salvate pe laptop si pe google foto
Din păcate nu existau telefoane inteligente când am născut.Am pozele de la botez,de la mot de la aniversari.Dar nu le am pe telefon.