De când vin pe lume copiii, principala grijă a unui părinte este să îi crească așa cum trebuie. Le urmărim fiecare mișcare, suntem uluiți de viteza cu care se transformă și, deși nu vrem să îi vedem prea devreme mari, ne întrebăm medicul la fiecare vizită dacă a luat suficient în greutate și dacă s-a dezvoltat așa cum trebuie. Până la vârsta de 12 luni, este extrem de important ca cel mic să se afle sub supravegherea constantă a unui medic, dar specialiștii ne avertizează că și în următorii ani de viață (până la pubertate) trebuie să ne asigurăm că are o creștere în greutate și în înălțime adecvate vârstei.
Unul dintre obiceiurile practicate des de părinți este să își ia un etalon de măsurătoare în casă (fie că e un perete, o ușă, un decor anume) și să noteze progresiv evoluția în înălțime a copilului. Este o practică haioasă, utilă, însă nu definitorie neapărat. Pentru a ne asigura că cel mic este în parametri normali de creștere, este important să mergem frecvent la medicul de familie sau la medicul pediatru și să ne asigurăm că se dezvoltă în mod normal, inclusiv când vine vorba de creșterea în înălțime.
Creșterea în înălțime este un fenomen amplu, determinat de factori genetici și medicali (sistemul endocrin/ hormonii și eventualele boli cronice), dar și de mediu, precum alimentația și somnul. Prezența unei întârzieri de creștere care nu este diagnosticată și tratată corespunzător poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și mai ales mintale a copilului.
Deși este un subiect foarte important, care îi afectează pe copii atât pe termen scurt (copiii tind să se compare foarte mult cu ceilalți), cât și pe termen lung, pentru că nediagnosticat în mod corespunzător, deficitul de creștere împiedică dezvoltarea acestuia, se pare că din ce în ce mai puțini părinți și-au adus copilul la medic în ultimii ani, pandemia determinându-i să aleagă telemedicina (consultațiile online). Cu toate că este un comportament justificat de dorința de a nu-l expune pe copil la factorii de risc existenți, mulți dintre medici nu văd copilul în cabinet și nu au posibilitatea să facă măsurători pentru a se asigura că dezvoltarea copiilor este în parametri normali (raportate la fiecare țară conform specialiștilor, nu conform standardelor promovate de mass-media).
M-am considerat întotdeauna o norocoasă pentru că meseria mea m-a ajutat să întâlnesc în ultimii 15 ani o mulțime de medici specialiști care pun accentul pe relația strânsă dintre medic, părinte și copil.
Am stat de curând de vorbă în cadrul unui interviu video cu prof. Dr. Eduard Circo, medic primar endocrinologie care mi-a spus un lucru de-a dreptul revelator legat de standardele promovate de mass-media, dar și de informațiile la care au acces copiii noștri atunci când petrec timpul online: Până la pubertate, atunci când se uita în oglindă, copiii se văd pe ei înșiși. După pubertate, încep să se vadă comparativ, ajungând în felul acesta să dezvolte anxietăți sau chiar depresie.
Alesia este foarte aproape de această vârstă și observ deja la ea un oarecare interes în această direcție. Săptămâna trecută au avut la școală un control de rutină în care toți copiii au fost măsurați și cântăriți. Pentru că ea avea o greutate mai mare decât a celorlalți copii, i-a spus doamnei doctor: a, deci eu sunt mai grasă? Răspunsul medicului a fost că nu e mai grasă, dar fiind mai înaltă și având musculatura și oasele mai grele (moștenește statura tatălui ei) e normal să cântărească mai multe kilograme. Aș vrea să cred că nu a afectat-o în niciun sens negativ, însă a ținut să-mi specifice cu câte kilograme avea mai mult decât celelalte fete și cu câte mai mult decât alți băieți.
Am aflat din discuția avută cu domnul doctor la ce aspecte trebuie să fim atenți, ce simptome ne pot duce cu gândul la un dezechilibru hormonal, dar și cum putem trata atât fizic cât și psihic acest dezechilibru.
Este măsurarea și analizarea stării copilului o practică sănătoasă?
prof. Dr. Eduard Circo: Părinții trebuie să-și examineze și să evalueze copiii. Evident că aceste aprecieri se fac comparativ. Modul în care comparăm opinii ca înălţime, ca dezvoltare, ca inteligenţă, ca abilități, e o chestie de notă subiectivă.
Creşterea şi dezvoltarea nu înseamnă numai înălţimea, ci şi performanțe biologice, dezvoltarea musculaturii, a sistemului osos, a funcţionalității unor organe. Toate acestea se cumulează și realizează în timp și pot să sufere deviaţii de la normal.
Normele de creştere şi dezvoltare staturală, somatică, în general, încep să fie foarte diferite. Dacă ne mutăm cu copiii în altă țară, nu putem face comparaţii între copiii noştri şi cei de acolo. Trebuie să apreciem individual, dar trebuie să cerem și o părere obiectivă din partea unui medic.
Care ar trebuie să fie semnalele, care pe mine ca părinte, să mă trimită la medic?
prof. Dr. Eduard Circo: Ştiinţa dezvoltări organismelor din specia umană se numeşte auxologie și este foarte complexă.
Abateri de la normal pot să fie în foarte multe situații, începând de la lucruri care scapă atenției, de exemplu, carența afectivă, faptul că unii copii nu stau împreună cu părinţii, foarte mulţi lucrează în altă parte, copiii stau cu bunicii. Această instabilitate perturbă creşterea şi dezvoltarea, ducând la un aport prost alimentar sau tulburări de absorbție a alimentelor.
Împărţim tulburările de creştere în armonice şi dizarmonice. Această dizarmonie, în dezvoltarea, iese în evidență, nu poate să scape părintelui și, mai ales medicului. Mai sunt şi situații aparte, afectarea glandei hipofize care poate fi realizată în condiții patologice: o formaţiune tumorală, modificări înnăscute, care dau simptome precum tulburări de vedere, ingestie crescută de lichide, o sete insaţiabilă. Toate acestea atrag atenţia părintelui, dar medicul pune diagnosticul şi precizează și posibilităţile terapeutice.
La ce specialist ar trebui să merg cu copilul dacă am o suspiciune?
prof. Dr. Eduard Circo: Copilul este evaluat de medicul de familie sau de pediatru, care poate să aprecieze şi anumite boli care ar putea vicia creşterea. Medicul endocrinolog este cel ce ar putea să identifice cauza propriu-zisă a tulburării de creştere.
Nu exista un grafic de creștere universal valabilă, potrivită oricărui copil. Adeseori, patologia se intercorelează, apar implicaţii pe care nu poate să le rezolve numai endocrinologul, are nevoie de colaboratori (cum ar fi ortopedul sau psihoterapeutul).
Se poate trata aceasta afecţiune?
prof. Dr. Eduard Circo: Acolo unde avem un deficit de hormon de creştere, putem interveni cu un tratament cu hormoni de creştere, dar nu înseamnă întotdeauna că tratamentul va da rezultatele dorite, pentru că pot apărea o serie de interferenţe. E nevoie de o colaborare foarte strânsă între specialişti şi părinţi.
Se poate preveni afecţiunea?
prof. Dr. Eduard Circo: Putem face multe în sensul prevenţiei, dar ar trebui foarte multe materiale care să vină în sprijinul educaţiei medicale a părinţilor, a publicului larg. Tulburarea de creştere e o patologie destul de complexă.
Ce sfaturi le putem da părinţilor?
prof. Dr. Eduard Circo: În primul rând să stea cu copiii, să asiste la dezvoltarea lor psihosomatică, pentru că dezvoltarea și creșterea nu înseamnă numai înălţimea măsurată la ușă. Să meargă frecvent la medic și să se asigure că dezvoltarea copiilor lor este în parametri normali înainte de pubertate, pentru că timpul este limitat odată cu pubertatea. În momentul în care va veni pubertatea, cartilajele de creștere ale oaselor se vor închide, creşterea se va opri.
Dacă apar semne de pubertate precoce, la început copilul va creşte, va avea o statură supranormală față de media vârstei, ulterior, cartilajele oaselor se vor închide şi va fi întrecut de toţi, va avea o statură mică. Anumite situații trebuie analizate, nu singur ca părinte, e nevoie să întrebi medicul ce este de făcut, dacă este o problemă şi dacă este o problemă, ce putem face.
Vă invit să urmăriți și interviul video pe care l-am realizat cu prof. Dr. Eduard Circo, sunt sigură că în felul acesta veți trage mai ușor propriile voastre concluzii.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Fii mereu la curent cu postarile mele! Ce ai de facut?
- Sa ma urmaresti pe INSTAGRAM – Aici raspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
- Sa te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
- Sa dai like paginii mele de FACEBOOK
- Sa te inscrii in grupul MAMICI SI COPII FERICITI
Foarte bine explicat, multumesc pentru informatie!
Un articol super bun și util pentru toți ,chiar am avut ce invăța din el și o să incerc să respect ceea ce scrie ,chiar dacă nu pe toate ,dar in mare parte .
Daca copilul a trecut de de 18 si tot inca nu sa innaltat … mai poate fi salvata situatia?