Mă gândeam zilele trecute că una dintre definițiile înțelepților este că ei reușesc să aprecieze și să trăiască momentul. Prezentul, acum-ul, e o chestiune despre care credem că știm, că nu are nevoie de vreo definiție sau vreo conștientizare specifice. Trăiește clipa! Ceea ce s-a și întâmplat weekendul trecut :D.
Am plecat la Istanbul. O oră și jumătate de zbor (și la preț rezonabil, 130 de euro) pentru trei zile de relaxare și de explorare. Mai văzusem orașul, însă pe fugă, fără a avea șansa de a cotrobăi prin toate cotloanele ascunse și de a lua la picior străduțele ce eșuează, inevitabil, în mare, în bazar sau în vreo moschee răcoroasă.
Curat, cu oameni primitori și veseli, interesant, gălăgios dar cumva liniștit, molcom, copleșitor prin istorie și măreție. Briza mării e întocmai ca influențele europene și asiatice. Se resimte atât cât să nu uiți că ești și la mare. Spirit bizantin, otoman, modern. De toate. Și noi, mici, savurându-le pas cu pas.
Am stat în Centrul Vechi, la recomandarea verișoarei mele, care cunoaște Istanbulul. Un hotel mic, cochet, chic, foarte curat şi bine poziţionat, aproape de obiectivele turistice: Moscheea Albastră, Hagia Sofia, Palatul Topkapi, Marele Bazar, Basilica Cisterne.
Dacă ar fi să fac un top, atunci cel mai mult mi-au plăcut:
- străduţele mici şi pline de buticuri şi restaurante. Oameni care te îndeamnă să le calci pragul, primitori şi prietenoşi. Uneori extrem de prietenoşi!
- mâncarea 🙈🙈🙈🙈🙈 extraordinară :))). Mai ales deserturile. Am mâncat trei zile rahat turcesc (au atât de multe sortimente încât nici nu ştiam ce să aleg) şi kunefe ( un fel de plăcintă cu brânză de capra, însiropată.
- mersul pe jos. Plecam dimineaţă şi ne întorceam la hotel seară târziu. Am făcut într-o zi 22.500 paşi (adică vreo 15 kilometri – am aplicație pe telefon care mă ține la curent). Vizităm, ne opream, ne relaxăm, iar plecăm. Nu am avut un target, ci am vrut doar să ne simţim bine, să ne încărcăm bateriile.
- Bosforul. Îți taie răsuflarea. Am vizitat palatul Dolmabahce cu grădinile impresionante, restaurantele de pe faleză aveau un certain je-ne-sais-quoi.
În Piața Taksim, martoră, de-a lungul timpului, mai multor serii de proteste, fiind un simbol istoric al luptei pentru independenţă şi pentru „împărţirea” drepturilor în mod egal între turci, am găsit cel mai bun hamburger pe care l-am mâncat până acum. L-am găsit pe Tripadvisor și am zis să încercăm!
FOLLOW ME
Ce e interesant? că nu știi nicioadată prețurile adevărate! :))) . Totul depinde de puterea ta de negociere, de aceea e posibil să iei şi nişte ţepe. Noi am luat vreo două :)))
Ce am descoperit: un ceai de rodie bestial şi rahatul cu goji :)))).
Ce să faci cînd pleci acolo: să-ţi faci lecţiile bine înainte, dacă vrei să cumperi aur. Să te interezi care sunt preţurile aici, măcar să nu cumperi mai scump :)).
Verdict: dragă Istanbul, o să mă mai întorc pentru că nu am apucat să văd tot! Mi-a plăcut, m-a relaxat, am revenit cu bateriile încărcate!
Te rog, poti sa-mi spui cum se numeste hotelul la care ai stat? Vreau si eu sa vizitez Istambulul in curand impreuna cu familia. Multumesc!
Mihaela, aici gasesti hotelul
Noua ne-a placut mult! E in centru, e discret, cochet :).
Te rog, poti sa-mi spui cum se numeste hotelul la care ai stat? Vreau si eu sa vizitez Istambulul in curand impreuna cu familia. Multumesc!
Mihaela, aici gasesti hotelul
Noua ne-a placut mult! E in centru, e discret, cochet :).