Oare de ce trece timpul atât de repede? Este o întrebare pentru care aş plăti, doar să aflu răspunsul corect. Atunci când am căutat pe google, mi-au apărut următoarele rezulate:
„Cercetătorii au analizat cu atenţie situaţia şi au găsit o explicaţie. Sentimentul că viaţă prinde viteză este un efect al îmbătrânirii. Cercetările au arătat că abilitatea noastră de a conştientiza trecerea timpului se alterează o dată cu înaintarea în vârstă.”
SAU
„Oamenii de ştiinţă au observat că, pe măsură ce îmbătrânim, schimbările biologice din organism sunt însoţite şi de scăderea nivelului de dopamină, supranumită ”hormonul plăcerii”. La vârste înaintate, când nivelul dopaminei este mult mai scăzut decât în tinereţe, experienţele prin care trecem nu ne mai oferă aceleaşi trăiri intense şi aceeaşi satisfacţie, par mult mai diluate şi mai scurte. Pe de altă parte, activităţile zilnice devin o rutină cu trecerea anilor, iar puterea obişnuinţei ne da impresia că se petrec mult mai repede.”
SAU
Întrebat despre modul în care este perceput timpul, Albert Einstein spunea că „o ora petrecută în compania unor fete drăguţe trece mult mai repede decât o ora petrecută pe scaunul dentistului”.
Oare aşa să fie? Acum stau şi mă întreb: Când a trecut vara? Când a trecut vacanţa? Bine, ştiu că mai sunt cam 3 săptămâni până la începerea grădiniţelor şi a şcolilor, pare mult, dar în realitate este foarte puţin. Ce-mi veni acum, cu şcolile şi grădiniţele? Păi Alex şi Alesia au fost selectaţi să pozeze pentru noua colectie Tex de la Carrefour – Back to School. Văzându-i în uniforme şi pregătiţi parcă să plece la şcoală, iaca şi gândul că s-a dus vara, că se termină vacanţa, că acuşica o să revenim la treburile cotidiene, la lecţii, du-te la grădi, vino de la grădi, du-te la şcoală, vino de la şcoală, fă lecţii, du-te la antrenamente şi iată cum mai trece un an. Copiii cresc, noi îmbătrânim.
Nu-i aşa că dacă am putea, cu toţii ne-am dori să putem opri timpul în loc? Să ne mai bucurăm puţin de copilărie, de momentele în care suntem tineri şi avem libertate de mişcare, să ne bucurăm de timpul pe care l avem altfel decât alergând de colo colo după grija zilei de mâine? Dar să ne trezim la realitate, nu putem face asta, dar putem să ne bucurăm de ACUM! Nu degeaba se spune „trăieşte clipa”. Cine a inventat expresia asta, sigur ştia el ceva.
Şi iar vine următoarea mea întrebare: cum pot trăi EU, clipa? La o introspecţie mai adâncă în sufletul meu îmi dau seama că-mi e dor de momentele în care copiii mei au fost bebeluşi, în care îi drăgăleam şi îi pupăceam, iar ei stăteau şi chiar erau încântaţi 🙂 Nu ca acum, când fiu-meu îmi spune: nu mă mai pupa, că mă văd colegii. Sau Alesia, care până acum câteva luni plângea că nu vroia să stea fără noi mai mult de 2-3 zile. Ce credeţi că mi-a spus când am lăsat-o zilele trecute la Sinaia şi i-am zis eu (obişnuită că ea să se smiorcăie)
Eu: „In câteva zile venim să te luăm.”
Ea: „Lasă că venim noi.” (foarte senină)
Acela a fost încă un semnal de alarmă pentru mine. Mi-am dorit în clipa aceea ca timpul să se oprească în loc, să nu mai crească, să rămână mereu mică, iar eu mereu tânără.
Revenind iar la ACUM, aş vrea să nu uit( bine că las scris ) că din toamnă, când zilele mele libere vor fi pe terminate, să petrec ceva mai mult timp cu ei, să-i fac să se simtă ca-n vacanţă, când petreceam mai mult timp împreună, când aveam momentele noastre de iubire, când stăteam fără grija lectiilor si cand programul nostru era liber-ales. Cum putem face asta? Acordându-le mai mult din timpul nostru, găsind activităţi variate pe care să le facem împreună. Cum ce activităţi? Normal că altele decât dus la şcoală, luat de la şcoală si veşnica discuţie din maşină: „Ce ai făcut azi? Bine…”.
De exemplu eu m-am gândit ce aş vrea să facem şi vă sfătuiesc şi pe voi să alegeţi măcar una din activităţile de mai jos:
Ieşiţi în parc la plimbare cu bicicletele, cu rolele sau la pas.
Plimbaţi-va prin oraş şi priviţi arhitectură clădirilor, a străzilor, a parcurilor. Bucuraţi-vă de acest timp şi redescoperiţi frumuseţile oraşului în care locuiţi. Veţi rămâne uimiţi de cât de frumos poate fi.
Mergeţi undeva la curte. Dacă aveţi bunici la ţară este şi mai bine. Aerul curat şi faptul că puteţi fi împreună cu familia va vor face să simţiţi ce este fericirea pură şi adevărată.
Jucaţi şotronul, bateţi mingea aşa cum o făceaţi în copilărie.
Dacă vremea va mai permite, bateţi-va cu apă. În locul pistoalelor cu apă, puteţi folosi sticle de plastic al căror capac să îl găuriţi. E foarte simplu.
Sau mergeţi în Orăşelul Copiilor, acolo unde există amenajat un spaţiu de fântâni unde copiii şi adulţii se pot răcori sub jeturile de apă. De câte ori am trecut pe acolo, am văzut chipuri radiind de fericire şi lumina. Merită să încercaţi şi voi.
Pictaţi în aer liber, în parc, pe un deal sau la ţară. Natură va va inspiră şi, chiar dacă nu aveţi talent la desen, sunt convinsă că distracţia nu va lipsi. Apoi, înrămaţi opera de artă. Alesia e deja artista la pictat ?
Gătiţi împreună, dar depăşiţi stadiul de clătite. Încercaţi o prăjitură sau un tort răcoros din fructe de sezon.
Faceţi curăţenie, dar tot împreună. Nu va sustrageţi şi nici pe cei mici nu îi scutiţi de această activitate. Din experienţă va spun să va păstraţi hotărârea de a curată tot cu cei mici, altfel veţi munci singuri ?
Sau aranjaţi o şedință foto cu copiii. După cum vedeţi, ai mei copii s-au distrat tare la poze: s-au jucat frumos şi au rămas cu amintiri la care sigur se vor uita cu drag când vor fi mari.
Dacă aveţi şi alte idei de petrecere a timpului liber alături de cei dragi, nu ezitaţi să mi le împărtăşiţi şi mie. Va invit şi pe pagina mea de Facebook. Zile însorite să avem, dragii mei!
Tinute Alex& Alesia: Tex. Puteţi vizualiza AICI o parte din produsele din colecţia „Back to School” care se găsesc la Carrefour.
Foto: Valentin Bălăşoiu
Locaţie: Hotel Caro