„Îndepărtarea minții de la simțuri și abaterea gândirii de la rutină denotă un spirit mare.” (Cicero)
Sintagma „mă omoară rutina”, pare, mai degrabă, automatism verbal (atât de des o spunem), decât afirmație cu valoare de adevăr. Nu mai auzi mesajul în concretețea lui.
Rutina ne este și prietenă, dar ne este și adversar. Sunt oameni care nu pot trăi în afara rutinei și oameni care se pierd în anostul existenței fără serotonină și adrenalină; rezistența/toleranța la frustrare scade.
Personalitatea face diferența dintre confort, siguranță și anxietate sau/și depresie, când vorbim despre rutină. Rutina se face vinovată de toate aceste ipostaze emoționale opuse.
Rutina NU ne motivează să elaborăm acțiuni complexe, care necesită gândire creativă/laterală, nu ne inspiră, nu ne ține conectați, prin concentrare sau prin emoție pozitivă, constructivă.
Sunt oameni care au o activitate mentală febrilă, sunt mereu în căutare de soluții, gândesc permanent în perspectivă, își imaginează un proiect viitor în detaliu, comunică lăuntric, scriu scenarii mentale autentice, rezolvă ecuații mentale, compun poezii în gând, sunt observatori ai mediului extern și intern de excepție, sau sunt prizonierii propriilor gânduri negative (pun răul în față). Orice ar face, orice ar gândi, proiecta sau simți, nu sunt capabili să susțină o activitate de rutină, chiar dacă, paradoxal, prin ceea ce fac, gândesc sau simt, manifestă rutina, adică automatismele minții lor. Dar o fac explorând propriul mediu intern, iar neurochimia este potențată la maxim.
Sunt și oameni hiperkinetici pentru care opt ore pe un scaun sunt un supliciu. Se întâmplă ca oamenii creativi să găsească supape de ieșire din rutină.
FOLLOW ME
Ca să dau și un exemplu, cunoscut îndeaproape de mine, graficienii audio-video pot să păcălească rutina și să iasă din hățișurile logaritmilor, exploatându-și atenția activă, prin jocuri, discuții on-line sau alte găselnițe creative care să îi detensioneze și să le suscite, în continuare, atenția, prin emoții pozitive.
Sunt și oameni care, de asemenea, se declară incapabili să facă o muncă de birou. Sunt oameni ai coclaurilor, ai acțiunilor directe și multiple, dar în spații deschise.
Rutina în cuplu presupune o realitate un pic diferită și merită o argumentație specială, într-un articol viitor.
Rutina este și o stare mascată de nemulțumire și de tristețe. Ceea ce te fascina odată, te plictisește acum. Repetiția este sabotorul stării de bine în orice activitate. Făcând aceeași activitate zi de zi, creierul nostru se … atrofiază. Ei, nu tocmai la … propriu. Dar adevărul este pe aproape. În neurologie există o sintagmă: organul face funcția. Dacă nu exersezi și nu îți dezvolți capacitățile cognitive, mnezice, emoționale, într-un cuvânt – creatoare, potențialul tău de creștere și de dezvoltare, scade.
Un om creativ și cu ceva imaginație știe să învingă rutina, în orice plan al vieții sale s-ar putea instala aceasta. Un om centrat pe propriile limite, se va război, fără sorți de izbândă, cu rutina.
Cum spuneam, rutina ne este și prietenă și adversar. Ca orice adversar, ne poate compromite, dar ne și poate provoca să o învingem.
Psihoterapeut, Dana Dumitra Dumitrache
