Deunăzi, Alesia a împlinit patru ani. O zi în care ea primeşte urări, deschide cadouri, este în centrul atenţiei si al petrecerii pe care noi i-o organizăm cu atît de mult drag.
Pentru mine, ca mamă, este o zi în care amintirile revin parcă mai puternic ca în alte zile, filmul vieţii se derulează pe repede-înainte şi retrăiesc cu bucurie şi fericire cele mai frumoase momente ale vieţii.
Însă, îmi dau seama că timpul zboară atât de repede, încât îmi este şi teamă să mă gîndesc că mâine- poimâine va face 18 ani, va termina facultatea, sau se va mărita, sau va deveni mamă. Ea va creşte, noi vom îmbătrâni. Uneori îmi doresc să pot opri timpul în loc, să rămînem aşa cum suntem acum.
E un vis frumos, care din păcate, nu se va adeveri niciodată. Mă gândesc la copiii mei în viitor, la ce fel de oameni vor fi, ce meserii vor avea, ce personalitate, cum vor fi ei ca părinţi. Poate imaginea mea este departe de cea reală, însă un lucru este sigur: la imaginea aceasta îmi pot pune şi eu amprenta, ca părinte.
Ea e încă micuţă, dar suficient de mare să ne copieze, să se comporte aşa cum vede la noi sau la alţii, să înveţe să trăiască. Să ţină cont, sau nu de sfaturile noastre.
Eu îmi aduc şi acum aminte ce mă învăţa şi sfătuia mama în copilărie. Uneori o ascultam, alteori trebuia să simt pe propria piele ca să iau aminte.
FOLLOW ME
Alesia şi Alex primesc zilnic sfaturi de la mine, sunt aşa multe încât ar trebui să mă înregistrez şi apoi să reascult ca să le pot enumera pe toate. 🙂
Le spun însă mereu să fie buni, respectuoşi, politicoşi, atenţi la cei din jur, modeşti, responsabili.
Evident, în fiecare zi facem lucruri împreună, ne petrecem timp împreună şi descoperim situaţii noi din care putem învăţa mereu ceva şi atunci da, le dau sfaturi.
După fiecare postare care are în centrul atenţiei prichindeii, mămicile îmi scriu şi îmi cer să le dau sfaturi cum să îi ajute pe cei mici?
De exemplu, după ce am postat articolul acesta, Teodora, mămică a doi băieţei şi o fetiţă mi-a scris:
Ei bine, i-am răspuns cititoarei mele, dar m-am tot gândit la ceea ce mi-a spus.
Am să vă spun şi ce sfat am primit eu de la mama mea atunci când l-am născut pe Alex:
„Fii cea mai bună prietenă a copilului tău! Fiţi prietenii cei mai apropiaţi!”
Am încercat pe cât am putut să fac asta. Când a apărut în viaţa noastră şi Alesia, mama mi-a reamintit acelaşi sfat. L-am urmat, iar acum, când Alesia este întrebată cine sunt eu, răspunde „cea mai bună prietenă a mea!”
Concluzia? Cei mici devin ceea ce noi îi îndrumăm să fie.
De azi, timp de 5 zile, voi posta câte un sfat pentru copiii mei. Sfaturi pe care aş vrea să şi le amintească chiar şi atunci cînd vor fi bătrîni. Evident, sunt doar cîteva, dar sunt cele pe care eu le iubesc cel mai mult şi pe care vreau să le transmit şi lor.
MIERCURI, 3 februarie
#1. FĂ SPORT: chiar dacă ţi-ai pus în gând să întreci norul care îţi trece pe deasupra frunţii! Copiii mei, vă doresc să alergaţi până vă simtiţi obrajii în flăcari, tâmplele pulsând, chiotele camarazilor voştri unindu-se în glasul fericirii şi optimismul străbătând prin toţi porii voştri.
CITEŞTE. Zilnic. Ca să nu fie întrebare la care să nu poţi răspunde şi om pe care să nu îl poţi înţelege. Ca să ştii că gândul tău e la fel de preţios precum gândul altuia. Că să îţi spui răspicat şi argumentat dreptul. Ca să înţelegi şi să fii înţeles. Ca să fii independent, responsabil şi empatic.
VINERI, 5 FEBRUARIE
ARATĂ CURAJ. Mai ales când simţi că îţi e frică. Curajul este scara pe care urcă celalte virtuţi. Va fi greu, te vei simţi adeseori singur şi neînţeles. Şmecheria e să rezişti de unul singur 🙂 să îţi depăseşti limitele, să fii încrezător şi să descoperi ce se întâmplă după, cu tine, cu ceilalţi, cu lumea.
SÂMBĂTĂ, 6 FEBRUARIE
IUBEŞTE-TE – …şi ascultă mai puţin de cei din jur şi mai mult de ţine. De vocea ta interioară, de intuiţie. Caută-te. Permite-ţi să creşti, să îţi cultivi autonomia şi să te apreciezi constant. Fii mulţumit de fiecare pas pe care îl faci. Oricât de mic.
DUMINICĂ, 7 FEBRUARIE
RESPECTA MICUL-DEJUN – …pentru că, vei vedea. Alături de cafea şi omul care să te placă aşa cum eşti când te trezeşti, micul-dejun e cheia vieţii lungi, sănătoase, pline de încredere şi recunoştinţă.
