Toată vacanța aceasta copiii mei, mai ales Alesia, au fost răciți. Abia respira, nasul îi curgea mereu încât a ajuns să facă răni la năsuc, tusea nu se mai oprea, iar noaptea febra era de neîndepărtat. Domnul Dr. ajunsese să vină aproape în fiecare săptămână să o vadă. Nu i-a dat antibiotic în aceste săptămâni, ci doar antitermice și siropuri de tuse. Am avut noroc, pentru că nu a fost nevoie. Din vorbă în vorbă, mi-a povestit despre sutele, miile, poate zecile de mii de părinți care dau copiilor antibotic la primul semn de răceală și mai grav, după ureche. Mi-a povestit că ultimile statistici arată că un copil sub 6 ani urmează în medie 3 cure cu antibiotice pe an. Este o situație extrem de gravă care ar trebui să ne dea mai mult de gândit și mai mult de atât, ar trebui să ne determine să luăm măsuri.
Am observat că de prea multe ori, părinții apelează la antibiotice pentru a trata aproape orice afecțiune, fie ea oricât de minoră. Este un obicei cât se poate de dăunător pentru sănătatea și imunitatea celor mici.
Și pentru că am vrut incă o părere avizată, am stat de vorbă si cu doamna Dr. pediatru Daniela Preoteasa care spune că „dacă situația o cere, anumite antibiotice pot fi administrate copiilor încă din primele zile de viață. Indiferent de vârsta pacientului, antibioticele trebuie să fie administrate numai la recomandarea medicului. Inițiativa părinților de a trata copiii cu antibiotice pentru orice simptom de „răceală” sau orice „febră”, care de cele mai multe ori nici măcar nu a fost confirmată prin măsurarea temperaturii cu termometru, nu este cea mai bună decizie. Stabilirea schemei de tratament trebuie lăsată în seama medicului care este obligat să respecte protocoalele de diagnostic și tratament specifice diferitelor boli, protocoale care au fost validate științific de forurile profesionale internaționale (medicina bazată pe dovezi).”
Așa cum deja se știe, majoritatea infecțiilor respiratorii se datorează virusurilor, mai rar fiind determinate de bacterii. Utilizarea antibioticelor pentru infecții virale, nu numai că este inutilă, dar poate aduce și prejudicii.
Tot medicii spun „administrarea antibioticelor pentru perioade prea scurte de timp și schimbarea lor frecventă poate conduce la apariția rezistenței bacteriilor. Administrarea prea îndelungată poate determina toxicitate otică, renală, hepatică, poate modifica flora intestinală normală, ducând la apariția diareii, infecțiilor micotice. În spitale și instituțiile de ocrotire a copiilor și persoanelor vârstnice (cu status imun deficitar) pot apărea infecții nosocomiale cu risc vital ridicat. În acest fel, bacteriile devin rezistente la majoritatea antibioticelor, ceea ce conduce la situația în care, la nevoie, medicii nu vor mai putea prescrie un tratament antibiotic eficient”, după cum spune medicul pediatru Daniela Preoteasa.
Soluția este în mod evident o comunicare mai bună cu medicul de familie și medicul pediatru, utilizarea antibioticelor numai în cazurile în care este certificată infecția bacteriană și eventual există și o antibiogramă care să permită administrarea unui antibiotic cât mai specific bacteriei patogene identificată.
Așadar, înainte de a cumpăra și a administra antibiotice după ureche, gândiți-vă că faceți bine pe moment și rău pe viață.
