Energie. Excentricitate. Sensibilitate. Forță. Tonus. Sunt câteva cuvinte care mi-au venit în minte după întâlnirea cu Ovidiu Lipan Țăndărică. Este un artist complex care s-a salvat prin creație și artă. Dacă nu ar fi fost așa, dacă nu s-ar fi putut exterioriza, crede că ar fi înnebunit. Privește viața profund și are propria filosofie. Nu crede în probleme, ci în armonie. Bărbatul, tatăl și artistul se completează frumos, iar rezultatul este unul unic, poate „nebunie”, poate luciditate. O să vă placă acest interviu.
Cine a învins în viața dvs?
Viața a încercat să îmi joace de fiecare dată poate mai multe farse decât oricui, dar eu am avut o premoniții, fiind născut într-o parte unde mi-a fost mai aproape Olimpul și pentru că nu am pierdut niciodată legătura cu Pământul. Sunt și foarte pragmatic și partea cu ,,a savura’’ apare numai în momentul în care mă reproduc în toate formele. Am și încercat întotdeauna să conștientizez momentul prezent. Poate când se întâmplă ceva pentru prima oară, foarte încântat de ceea ce fac, mă pierd câteodată…Acesta este adevărul! Dar mă reîntorc și merg cu ochii larg deschiși în lume și încerc ca spațiul în care trăiesc să-l simt și să-l aprofundez.
Cred că din cauza asta viața încearcă să îți joace farse, te trimite în niște cotloane din care mulți nu mai pot ieși și cred că aceasta este soarta lor. Nu, nu așa este viața.Viața este făcută să o trăiești, iar dacă nu știi să simți când vrea să te provoace sigur ai șansa neplăcută de a te pierde. Căutarea ta, să intri în rătăcire și chiar să devii absent, singuratic, să te ascunzi în adâncul sufletului tău, ajungi la o formă depresivă, dar, vă spun: Mare atenție! Eu mi-am dat seama că sunt talentat, înainte de a mă naște, am știut tot ce se va întâmpla cu mine, m-am născut, am uitat tot și a trebuit să o iau de la capăt.
Însă, eu cred că sunt stăpân pe situație, îmi las o doză de surpriză din partea vieții, ar fi absurd să devin o mașină, sunt un om sensibil, un om care trăiește momentul și clipa și atunci joc cu viața, nu există câștigător aici.
Care a fost lecția supremă în devenirea dvs?
Mereu învățăm. Asta nu se va încheia niciodată, noi vom pleca de aici la fel de senini și neștiutori ca și atunci când am venit..
Cine v-a împlinit în viață?
Se spune că noroc avem cu toții, dar trebuie să știm să avem minte să ni-l apropiem. În mare parte am înțeles foarte bine că fiecare persoană din viața mea este într-o perioadă de tranziție, eu sunt un veșnic călător și mă încarc și dau mai departe. Am un schimb energetic foarte puternic și rapid, poate de aceea am devenit nesătul de a-l schimba repede, caut tot timpul ceva nou care să-mi țină această flacără vie, am o vagă senzație, cu sinceritatea mea, al doilea eu, personal îmi spune : Lipan,tu te-ai împlinit pe tine însuți!
FOLLOW ME
Eu întotdeauna mă întorc înapoi, mă întreb, sunt un tip singuratic, îmi place să stau singur, nu mă plictisesc cu mine însumi și călătoresc cu mine stând într-un loc, vizualizând lucruri care poate alții nu le pot percepe, există un alt punct de vedere…
Trăim într-o lume a femeilor sau a bărbaților?
Este atât de relativ cum ai putea spune: în față este fierbinte, în spate rece, iar la mijloc călduț. Sunt de acord și doresc să trăiesc într-o lume în care femeile să fie femei, iar bărbații barbați, noi devenim și chiar ne inversam polii, foarte multe femei au hormoni masculini și invers.
Cred că acea stare divină cu care te naști și în care exersezi, chiar fără voia ta, ți se da din naștere, nu poți vedea acest lucru, să poți să comunici, să ai schimbări de păreri cu tine însuți. Poate suna schizophrenic, dar genialitatea este foarte aproape de nebunie și pe undeva mă simt bine în spațiul acela pentru că pot jongla cu planetele.
În ce momente vă căutați pe dvs?
Eu cred că am mereu momente în care mă întorc la mine. Nu aș putea să trăiesc fără mine pentru că asta m-a împlinit undeva în viața, conștientizarea spațiului în care trăiesc, cunoașterea de sine, să știi să iubești fără să fii rănit, să dai fără să ceri, să creezi o balanță de armonie în jurul tău care să te umple de glorie și fericire. Mulți oameni nu cunosc, ei trăiesc, dar nu or să aibă senzația asta pentru că, din păcate, suntem invidioși, răutăcioși, ne uitam în curtea vecinului, ne intersează poate mai mult să facem rău decât bine și unii își fac rău gândindu-se rău la atul care face un lucru pe care ei nu ar putea să îl facă niciodată.
Rai sau paradis?
Paradisul este, cum spuneam, frumos, să guști din el și în Olimp și aici pentru că dacă nu ți-l asimilezi și nu trăiești, conștientizezi că nu reușești să faci ca timpul să treacă pe lângă tine și cred că îmbătrânești urât în momentul în care aici, ești deprimat și vezi și crezi că toate lucrurile sunt numai rele. Este foarte greu. Este foarte frumos, foarte ușor, e un mare privilegiu să poți să îți găsești paradisul aici.
Sunteți o persoană sensibilă?
Cu siguranță,da! Sunt un tip sensibil, lacrimogen și poate că din cauza asta, la suferință, mă încarc cu energiile celor din jur, câteodată am mai mult de suferit decât ar trebui pentru că așa suntem noi, o sugativă a energiilor.
Eu simt foarte profund și acum, oamenii nu au ce au visat ei să aibă după 20 și ceva de ani în care au crezut că o să fie mult mai bine. Viața joacă farsele ei cum am spus la început.
Când ați fost fericit ultima oară?
Ultima oară am fost fericit acum 10 minute când am vorbit cu cineva și am spus că fac voluntariat și toți din jurul meu au de câștigat. Poate așa pot eu să compensez unele lucruri, voi face cu drag în continuare, voi avea concerte, poate la un moment dat mi se cere lucrul asta, în momentul în care știi și ești de acord să dai , vei primi mult mai mult.
Ce vă sperie cel mai tare?
Cred că sunt atât de nebun încât să iau orice. Însă, mă sperie foarte tare când văd uferință, și nu a mea, ci a oamenilor din jurul meu. Nu înțeleg oamenii pe care îi văd nedumeriți, plini de probleme care nu există. Cred că mintea fiecăruia produce starea și atinge energiile care pot fi benefice fiecăruia.
Vă rugați?
E o chestie intimă, nu trebuie dezvăluită, e ca o invocație, o rugă, și nu numai pentru mine, întâi mă rog pentru cei din jurul meu și apoi pentru mine și cred că este un lucru benefic, te salvează.
Care este cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o?
Sunt sigur că tot ce am facut și tot ce s-a întâmplat cu mine a trebuit să se întâmple.
Nu există în sufletul dvs…ideea că ați fi putut face altfel în anumite momente?
Hai să vă zic. Noi ne căutam perechea, dar după o anumită perioadă nu mai suntem mulțumiți. Eu am o problemă cu dragostea, cred, dau atât de mult în jurul meu și parcă e făcut să nu mi se umple spectrul acesta în care să spun că sunt fericit, că mi-am găsit perechea, femeia vieții mele.
Care a fost cea mai fericită zi din viața dvs?
Când se naște un copil, atunci este cel mai fericit, dar să nu te gândești să îți aducă un pahar cu apă. Trebuie să-l lași liber, să-l educi, să îi aduci o stare de confort în care el să înceapă să înflorească, să-și impună personalitatea.
Ce fel de părinte sunteți?
Ar trebui să îl întrebi pe fiul meu (zâmbește). Cred că sunt un părinte prieten, cu o atenție discretă, care mai corectează de la drum, dar el având o plămădeală bună, fiind artist, are starea asta creativă… La noi e mai complicat, să ai atracție puternică spre un instrument, spre a face ceva, îți ia mult timp din viață, de multe ori te înstrăinează, devii singur, chiar dacă ai mulți prieteni, devii introvertit, trăiești în lumea ta, există o formă apropiată de autism creativ și trebuie lăsați să-și facă damblalele. Fiul meu are 23 de ani, e atât de …exact cum ar trebui să fie.
Dar care a fost cel mai greu moment ca părinte?
Au fost momente, poate gândurile să nu înceapă cu drogurile, să nu devieze de la anumite valori frumoase…Sunt conservator, sunt un vărsător atipic care trăiește și nebunia și luciditatea într-o extremă foarte puternică și poate că de acolo, distanța mare una de alta, drumul dintr-o parte în alta, îmi dă o stare foarte buna, îmi creează o stare de tinerețe, de încercare, nu mă plictisesc în drumul dintr-o extremă în alta.
V-ați îndrăgostit vreodată la prima vedere?
Este una din dorințele mele, noi ne-o facem cu mâna noastră, este o dorință în subconștient, dar când unei femei îi simți energia și ți-e drag să stai cu o femeie de vorbă, ai o altă simțire și ești pozitiv, în momentul acela riști să te îndrăgostești la prima vedere.
Ce este cel mai important într-o relație?
Știi cum e vorba aia: o dată privighetoare sau toată viața cioară! Cred că întâlnirea spectaculoasă și plină de explozie, acolo se crează atomul, acolo este reactorul, drumul până la prima întâlnire, dacă știi să-l transformi în ceva care în decursul anilor să îți aducă o energie, să te încarci cu ea, să îți aparțină ție, sunt lucruri care te marchează.
Cea mai importantă declarație de dragoste pe care ați primit-o?
Să nu crezi că nu am fost mângâiat zile și nopți la rând și iubit, poate că mulți bărbați și-ar fi dorit asta. Femeile devin din ce în ce mai pragmatice, dorința de a iubi devine mai ..trăim într-un secol al vitezei, vorbeam de schimbarea hormonală, interese mai apropiate.
Dar cea mai emoționantă declarație de dragoste pe care ați făcut-o?
Am avut niște întâlniri și momente în adolescență, fiecare etapă are formele ei, inocența și sinceritatea adolescenței, mi-aș fi dorit să rămân cu ea toata viața și i-am mărturisit. Același lucru mi l-a povestit și fiul meu, la prima prietenă vroia să rămână cu ea toată viața..
Care este lucrul pe care nu l-ați iertat niciodată?
Este în funcție de stabilitate, de echilibrul pe care îl ai, responsabilitate, coloana vertebrală, fermitate, încredere. Există o mare diferență- trebuie să se poată pune baza pe tine.Când ai spus ceva trebuie să duci la bun sfârșit.
Care este darul cel mai de preț în viață?
Vă dați seama că și acum simt grija aceasta care ne-o poartă cineva, mă îndeamnă pe un culoar unde eu mă simt foarte bine, este o lumină, m-am născut cu ea, o chestie de inteligență. Viața este foarte complicată, te duce pe diferite drumuri, dacă nu știi să te cunoști pe tine însuți, să îți cunoști locul, să ai o mulțumire sufletească, este foarte greu.
Cea mai frumoasă amintire din copilărie?
Au fost foarte multe. Când mama îmi lua sandale cu pantaloni tirolezi și eram asortat, era atentă, și mi-a prins bine, sunt atent cum mă îmbrac. Am fost un copil fericit. Sunt multe amintiri frumoase.
Cea mai importantă persoană din viața dvs?
Bunica mea din partea mamei.
Și acum?
Acum băiatul meu. Este liber să-și trăiască viața, este fiecare independent să-și dezvolte personalitatea. Este important să poți să îți găsești liniștea cumva, să poți să ai conflicte chiar, să poți să simți că te iubești. În orice domeniu chiar și împăcarea cu tine însuți trece peste orice, bani, carieră,etc.
Cea mai mare calitate a dvs?
Este greu să vorbești despre tine. Poate cel mai greu. Spre exemplu am sărbătorit 50 de ani de carieră în muzică, nu sunt obișnuit cu astfel de momente, unii își doresc și abia așteaptă să fie sărbătoriți așa, dar mie mi-a plăcut să trăiesc într-o discreție a mea, să am posibilitatea să mă desfășor, să dau drumul la nebunie.
Cel mai mare defect?
Am învățat târziu să ascult și să savurez partea asta a vieții. Altfel, și cel mai mare defect al meu știu să-l casez, pe de altă parte sunt o carte deschisă și cred că asta este doar impresia mea, că pot să o ascund.
V-ar fi plăcut vreodată să alegeți o altă meserie, dar nu ați avut posibilitatea sau șansa să o faceți?
Nu. Mi s-a dat exact ceea ce mi-am dorit. Dacă nu băteam la tobe, aș fi devenit alergător de curse lungi, am o energie…și îmi place tare mult să mă exteriorizez.
Dacă cineva ar putea în acest moment să vă îndeplinească trei dorințe care ar fi acelea?
Aș vrea să mi se îndeplinească cele trei dorințe posibile. Cred că mi-aș dori un suflet care să mă înțeleagă.
Ce înseamnă sărbătorile de iarnă pentru dvs?
Înseamnă copilărie, a te regăsi, a te încărca cu energia pură trăita în cei șapte ani de viață, toate năzbâtiile.
Faceți cadouri?
Fac cadouri, nu prea multe pentru că nu îmi place să ies în evidență prea mult și să stric estența unei sărbători.
Ce cadouri vă place să primiți?
Parfumurile și hainele mi le cumpăr singur. Cel mai mare cadou este când am pe cineva cu o blândețe lângă mine și crează o energie benefică și liniște și știe să trăiască viața, să simtă în profunzime. Este foarte greu să găsești pe cineva care să se bucure, el cu tine, tu cu el, este atât de complicat. Oare de ce?
Ce credeți că le lipsește românilor în acest moment?
Nu le lipsește nimic, noi suntem așa cum suntem, avem nebunia și talentul nostru de a supraviețui. Mai multă atenție la detalii, ar trebui, fiecare din noi, suntem oameni importanți, cu putere de muncă, atenți. Comparativ cu Europa Occidentală, suntem inventivi, inovatori, oameni care muncesc pământul au atenție la datini si obiceiuri, ceea ce ne ține ca și națiune, suntem un popor pașnic și trăim foarte apropiat față de alți semeni, învățăm unii de la ceilalți, dar avem nevoie de răbdare, să nu devenim anarhici și să trebuiască să ne întorcem în timp, să lăsăm lucrurile de la sine, să nu ne speriem, să savurăm drumul.
Un sinonim pentru Ovidiu Lipan Țăndărică?
Cred că există niște oameni pe care i-am apreciat, Dali, Goia…sunt niște personalități în cultură, scriitori, care m-au pregnant într-un fel, dar despre mine….
Un antonim, atunci. Ce nu este Ovidiu Lipan Țăndărică?
Nu este o persoană căreia să îi placă să fie băgată în seamă prea mult, am fost văzut ca cineva care se impune, dar nu din vina mea, o fac din plăcere, mi-e frică să nu fiu prea ridicat ca apoi să pic, înotdeauna m-am ferit de suferință..
Nu te lăsa indus în eroare de oameni care te ridică în slăvi când realitatea e cu totul alta!
