Este puțin probabil ca în lume să existe un părinte care să nu se simtă vinovat de comportamentul rău al copilului-pentru toate greșelile și neajunsurile în educație.
Cu toate acestea, există factori pe care poate nu îi știi dar pur și simplu forțează copilul să se comporte diferit decât se așteaptă mama, tatăl și bunica lui. Uneori, copiii pur și simplu nu îți pot îndeplini ideea unui copil bun și nu e vina părinților.
Iată ce motive neașteptate îi fac pe copii să se poarte într-un anumit fel:
1. Curiozitate
Dorința de cunoaștere a lumii împinge copilul la lucruri ciudate (în funcție de percepția ta asupra lucrurilor ciudate). „Ce se întâmplă dacă arunc toate cărțile de pe raft?”, „Și ce se întâmplă dacă amestec fardurile mamei cu gelul de bărbierit al tatălui?” – copiii sunt într-adevăr interesați de astfel de întrebări.
Poți interpreta adesea un astfel de comportament ca neascultare, obrăznicie , dar, de fapt, copilul efectuează un experiment științific important și nu încearcă să te supere.
FOLLOW ME
Ce ar trebui să faci?
Desfășoară experimente „legale”. Permite-i copilului, sub supraveghere, să amestece ceva, să se joace cu materiale libere – așa că va cunoaște lumea în toată diversitatea manifestărilor sale.
2. Dificultăți de comunicare
Copiii în vârstă de 1,5-2 ani, de regulă, vorbesc cu greu. Prin urmare, comunicarea cu lumea exterioară este foarte dificilă. Și dacă copilul tău a lovit un alt copil în cutia de nisip cu o lopată în cap, nu înseamnă că el este agresiv, doar că nu poate spune: „Aceasta este jucăria mea, nu poți să o iei”.
Ce ar trebui să faci?
Vorbește cu calm și explică-i, apoi explică-i din nou. Copilul învață să interacționeze cu lumea de la tine.
3. Imaturitatea sistemului nervos
Copiii cu vârste între 3 și 4 ani încă nu își controlează complet impulsivitatea și nu cunosc limitele comportamentului acceptabil. Prin urmare, ei testează deseori regulile familiei. Nu contează cum, de ce, copilul a decis să meargă la o plimbare de vară cu mănuși sau să refuze să se îmbrace, de exemplu, cu o cămașă.
În plus, copiii au puțină experiență în sfera emoțională, ceea ce duce la lacrimi și chiar isterie, iar o jucărie ruptă poate deveni o adevărată catastrofă.
Ce ar trebui să faci?
Rămâi ferm. Viața este aranjată astfel încât copiii să aibă nevoie de limite stricte – reguli care nu pot fi încălcate.
4. Setea de independență
În ciuda faptului că copilul s-a născut foarte recent, el este deja o persoană. Nu contează cât de greu este pentru tine să recunoști asta, pentru că îl vezi foarte fragil, dar așa este. Și, ca orice personalitate, un copil simte nevoia de a propriul rost și de a avea propriul spațiu.
Nu uita că dacă nu îi oferi spațiu personal copilului, se va simți nevoit să te mintă.
Ce ar trebui să faci?
Ascultă-ți copilul, nu îl sufoca și dă-i șansa, chiar doar aparentă, de a fi independent și „adult”.
5. Modificări ale vieții
Orice schimbare în viață – nu numai negative (de exemplu, divorțul părinților ), ci și cele pozitive (mersul la grădiniță, școală, nașterea fraților și surorilor) – vor duce la schimbări în comportament. Un copil poate deveni zgomotos, agresiv și intolerant într-o situație nouă pentru sine.
Ce ar trebui să faci?
Crează o zonă de confort , stabilitate, siguranță pentru copilul tău. Lasă-l în apropierea jucăriilor sau prietenilor cunoscuți – aceste tactici vor ajuta copilul să depășească stresul.
6. Alimente bogate în zahăr
Influența consumului de zahăr asupra comportamentului copiilor este un subiect foarte dezbătut în rândul medicilor pediatri. Mulți părinți notează schimbări (nu în bine) în comportamentul copiilor după ce au mâncat dulciuri.
Conform mai multor studii, aportul crescut de carbohidrați poate fi asociat cu hiperactivitate la copii.
Ce ar trebui să faci?
Alimentele bogate în zahăr nu sunt doar bomboane, ciocolată și sifon. Unele iaurturi, cereale și chiar musli sunt alimente cu un indice glicemic ridicat , care poate crește nivelul de glucoză din sânge.
Dacă ai un copil care nu se poate concentra, are tendința de a fi nervos și de a acționa impulsiv poți, în cele din urmă, să respiri ușurat. În comportamentul copiilor cu ADHD (tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție), nu este vorba de educația proastă, ci de gene.
Ce ar trebui să faci?
Sindromul hiperactivității și deficitului de atenție necesită consultul unui medic . Aceasta este o tulburare neurologico-comportamentală, iar specialistul trebuie să o corecteze.
8. Lipsa timpului liber
Astăzi, copiii sunt în mod constant ocupați – școală, activitățile sportive și centrele de dezvoltare le ocupă aproape tot timpul liber. Și când este timpul să se joace? Jocurile reprezintă o parte importantă a dezvoltării emoționale și sociale a unei persoane. În timpul procesului de joc, se nasc abilitățile de interacțiune cu colegii. Lipsa acestor abilități duce la lipsa înțelegerii reciproce și a conflictelor.
Ce ar trebui să faci?
Nu căuta să îi aglomerezi programul copilului cu învățarea unor lucruri utile. . Amintește-ți că jocurile nu sunt mai puțin importante decât procesul de învățare. Prin joacă, copilul învață mai întâi să ia decizii, să comunice cu ceilalți și să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale.
9. Egocentrismul copiilor
Psihologii copiilor spun că până la o anumită vârstă, ei pur și simplu nu sunt capabili de simpatie și empatie. Copiii sunt cei mai interesați să-și obțină propriile beneficii și sunt pur și simplu incapabili să vadă punctul de vedere al oponentului.
Ce ar trebui să faci?
Așteaptă. Cu dezvoltarea mentală normală, în 3-4 ani copiii sunt conștienți de faptul că lumea nu gravitează în jurul lor.
10. Frustrarea
Frustrarea este o stare mentală care apare într-o situație de discrepanță între dorințe și oportunități. Persoanele adulte, confruntate cu această discrepanță, dobândesc nevroze, depresie , stări anxioase și, mai ales, sunt complet dezamăgite de viață. Copilul, din punct de vedere psihic, este structurat în mod diferit: confruntat cu un obstacol insurmontabil (mama mea nu mi-a permis să mă scufund într-o băltoacă), copilul va plânge sau va țipa.
Ce ar trebui să faci?
Încercați să eviți situațiile care îi provoacă isterie copilului. Nu ai părăsit vreodată magazinul fără isterie? Doar nu merge acolo pentru un timp. Stabilește reguli clare și inteligibile care să nu permită o interpretare dublă.
