În ultimii doi ani am pus foarte mare accent pe conținutul din zona de Jurnal de Bebeluș, asta și pentru că eram într-o perioadă în care primeam foarte multe întrebări pe această temă. Trebuie să știți însă că pe lângă toate „problemele” pe care le aveam cu reluarea capitolului „bebelușeala”, m-am confruntat în continuare și cu probleme de preșcolari și adolescenți.
Dacă în primii ani mi-a fost mai ușor cu Alesia și Nicho pentru că aveam deja experiența acelor perioade, cu adolescența lucrurile sunt noi și parcă sunt mereu pe teren minat. Așa că încerc să învăț cât mai multe și să citesc cărți de parenting pentru copiii mai mari ca să fiu mai bine pregătită pentru provocările la care mă supun Alesia și Alex.
Vreau să împărtășesc astăzi și cu voi câteva lucruri care m-au pus pe gânduri și la care voi fi mai atentă pe viitor:
7 lucruri pe care copilul tău și le dorește de la tine, dar nu știe cum să ți le ceară
Copiii sunt sinceri de cele mai multe ori (chiar și atunci când noi nu ne-am dori asta). Sunt însă împrejurări și perioade în care nu reușesc să exprime ceea ce simt, fie că nu își găsesc curajul, fie că nu își înțeleg nici ei prea bine nevoile.
De cele mai multe ori, aceste sentimente pot apărea când în familie avem un membru nou sau când intră într-un colectiv nou și li se zdruncină încrederea în ei. În astfel de momente, e important să le fim alături și să știm să le oferim și ceea ce ei nu știu să ceară.
1. Oferă-i iubirea și afecțiunea de care are nevoie
Există foarte mulți părinți care nu își exprimă în mod direct sentimentele pe care le au față de copiii lor. Unii fac asta pentru că au impresia că „prea multă dragoste strică” și că ar putea să devină copiii mult prea răsfățați, iar alții, pentru că așa au fost crescuți la rândul lor și nu știu să spună „te iubesc”. Firește, există mai multe limbaje ale iubirii și modalități prin care noi, ca părinții putem să ne arătăm dragostea față de copil (declarațiile, timpul petrecut în doi, darurile), doar că s-ar putea ca ei să nu le perceapă pe toate.
FOLLOW ME
Mulți părinți ajung să spună că ei își iubesc copiii, că au făcut sacrificii pentru ei, că le-au oferit mereu lucrurile de care au nevoie. E posibil însă ca un copil să nu perceapă drept dovadă de iubire achiziționarea rechizitelor, banii de buzunar sau cadourile. Banii sunt cel mai mic lucru de care au nevoie… chiar dacă nu se simte întotdeauna așa. Părinții tind să muncească până la epuizare pentru a le oferi o viață mai bună, deși pentru un copil e mai important să primească atenție și să petrecem timp cu el.
Jobul fiecărui părinte ar trebui să fie în primul rând să îi arate copilului său că îl iubește că mereu va fi acolo pentru el. Trebuie să învățăm să folosim același limbaj al iubirii pe care îl percepe și copilul nostru, să ne arătăm interesul pentru pasiunile lui și să îi spunem cât de mult îl iubim.
2. Fii prezent
Aceasta este o necesitate foarte mare pentru copii și nu va dispărea pe măsură ce cresc. Să fii prezent a devenit din ce în ce mai greu în zilele noastre, pentru că suntem tot timpul distrași, ocupați, pe fugă. Copiii te vor lângă ei fizic, dar mult mai mult, te vor acolo emoțional. Au nevoie de tine să îi susții la activitățile extrașcolare pe care le fac. Fie că vorbim de fotbal sau balet, pentru copilul tău înseamnă enorm să îți faci timp să îl duci la antrenamente sau să stai să vezi cum se descurcă. Ba chiar mai mult, să îl încurajezi din tribune când are o competiție importantă.
3. Susține-ți copilul indiferent de alegere
Deși părinții au tentația de a le spune copiilor că alegerea lor e greșită, să ofere o serie de explicații despre cum le poate afecta asta viitorul și să încerce să le impună altceva, există momente în care trebuie să știi să fii lângă el. Chiar dacă știm că alegerea făcută s-ar putea să-i rănească, trebuie să așteptăm momentul în care o să-și învețe lecția din greșeala respectivă. Și când se întâmplă asta, noi trebuie să fim acolo să-l ridicăm, să-l încurajăm și să-i spunem că data viitoare o să fie mai bine.
Viața poate fi destul de grea. Copiii noștri trebuie să fie cu adevărat pregătiți pentru ceea ce înseamnă viața, așadar, nu îți rămâne altceva de făcut decât să-l susții și dacă va fi cazul să-i arăți cât e de puternic și că poate trece prin momentele grele cu fruntea sus.
4. Spune NU și impune limite
Copiii au nevoie de niște granițe bine trasate. Nu îi putem lăsa să facă doar ce vor ei doar din dorința de a fi ei fericiți. Pentru că, uneori, dorința lor poate să fie să stea toată ziua la televizor, să mănânce numai dulciuri, să stea afară până târziu sau să se joace pe calculator toată noaptea.
Când copilul va face o criză pentru că nu i-am permis să facă ceva, trebuie să inspirăm adânc, să ne menținem calmul și să îi argumentăm decizia noastră. După ce am terminat de explicat, îi putem oferi câteva minute în care să stea singur, la el în cameră, pentru a reflecta asupra cuvintelor pe care le-am spus.
De cele mai multe ori vor încerca să ne sensibilizeze, însă dacă cedăm o dată, va interpreta acest lucru ca pe o slăbiciune și va ști că poate să facă ce vrea. Cred în educația cu blândețe, dar cu limite clare și bine delimitate.
5. Lasă-i să-și trăiască visul
Cred că fiecare persoană născută pe această planetă are un scop dat de Dumnezeu. Poate că noi, mamele, i-am purtat în pântecele nostru, dar Dumnezeu le-a dat viață și scop. Trebuie să onorăm darurile care le-au fost date și să-i ajutăm să crească în ei.
De cele mai multe ori, părinții își doresc ca copiii lor să urmeze o meserie bănoasă sau să le transmită mai departe afacerea familiei. Vorbim aici despre alegerea liceului sau perioada finală a adolescenței, când trebuie să aleagă o facultate. Atunci când un copil trebuie să-și aleagă drumul în viață, de multe ori copiii aleg meserii insuflate de părinți sau doar pentru că au stabilitate financiară rezultată din acea profesie. Însă, fericirea lor va fi umbrită de frustrări Acest lucru nu este sănătos. Din contră! Se pot îmbolnăvi din cauza stresului și pot pica în ghearele depresiei.
La acest capitol am lucrat și lucrez în continuare și eu cu minte. Alex e foarte pasionat de tot ceea ce înseamnă creșterea iepurilor, a găinilor, mai nou a puilor. Îi place extrem de mult acest domeniu, de asta și-a și petrecut izolarea la Sinaia, cu părinții mei și a fost cel mai fericit să fie toată ziua cu animalele lui. Pentru mine nu a fost ușor să accept că asta e pasiunea lui și tot ce vrea să facă, dar înțeleg că e posibil ca drumul pe care i l-aș fi ales eu să nu îi aducă împlinire.
6. Fă-ți timp doar pentru el
Mămicile care au doi, trei, chiar și mai mulți în unele cazuri, înțeleg cu siguranță cât de greu poate să fie să te împarți între nevoile tuturor. Ziua are numai 24 de ore în care trebuie să lucrăm, să facem mâncare, curățenie, să avem grijă de copii, dar și să stăm cu ei. Faptul că le-am pregătit și pus masa nu înseamnă timp petrecut împreună. Ei au nevoie de dăruire, de comunicare, de timp de calitate petrecut împreună. Timp în care nu mai există problemele de la job, apeluri telefonice sau mesaje cu prietenele.
Luați-vă măcar 20 de minute pe zi în care să stați de vorbă cu fiecare copil (acolo unde sunt mai mulți) și să îi arătați cât de important e pentru voi.
La noi situația a fost ușurată de faptul că e o distanță destul de mare între copii. Atât Alex, când s-a născut Alesia, cât și Alesia, când s-a născut Nicho, au înțeles ce înseamnă un bebeluș în familie și că trebuie să avem multă grijă de el. În timpul în care Nicholas avea programul de somn încercam să stau cu Alesia sau Alex, cu fiecare în parte și să le acord și lor atenția de care aveau nevoie. Nu puteam să fac din bebeluș centrul universului nostru. Copiii au nevoie să se asigure că sunt importanți pentru tine.
7. Oferă-i independență
Copiii au nevoie de spațiu și independență pentru a crește și a învăța cum să facă alegeri bune. Acest lucru poate părea că este în opoziție cu „a fi prezent”, dar nu este. Acordarea independenței copilului tău înseamnă pur și simplu să le permitem să facă ceva pe cont propriu și să le arătăm că avem încredere că se descurcă și singuri.
Astfel, vor învăța că acțiunile lor au atât consecințe pozitive, cât și negative. Și pe măsură ce cresc, trebuie să poată face diferența dintre bine și rău și să facă propriile alegeri. În felul acesta vor învăța și să se auto-corecteze într-un ritm mai rapid decât am face-o noi făcând mereu totul în locul lor (de exemplu: să îi lăsăm să îmbrace singuri, să-și lege șireturile, să își facă ordine în cameră, să își facă ghiozdanul)
Trebuie să ne păstrăm calmul și să avem răbdare, chiar dacă nu le va reuși din prima și vor face greșeli, până la urmă vor învăța ce au de făcut.
Nu cred că e posibil să fii un părinte perfect, dar cred că putem cu toții să învățăm pe zi ce trece mai multe despre copiii noștri, să le acordăm atenție și să încercăm să fim pentru ei părinții pe care ni i-am fi dorit și noi. Perfecțiunea este inamicul progresului și este mai bine să fii conștient de greșelile tale și să încerci să fii cel mai bun părinte pentru copilul tău.
Le-ați reproșat vreodată părinților voștri că atunci când veți avea copii voi nu veți face un anumit gest pe care l-ați considerat greșit din partea lor? Deși e posibil ca acum să le dați dreptate, aveți șansa să fiți în sfârșit părintele la care ați visat.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Dacă vrei să fii mereu la curent cu ceea ce postez, te invit:
1. Să mă urmărești pe INSTAGRAM – Aici răspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
2. Să te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
3. Să dai like paginii mele de FACEBOOK
4. Să te înscrii în grupul MĂMICI ȘI COPII FERICIȚI
