Copilul empatic şi altruist
Într-o existenţă abulică, în care primează materialul şi zerourile din coada unei cifre, iar iubirea rămâne aceeaşi rara avis, copiii noştri copiază modelul pe care îl au la îndemână: adultul care îi hrăneşte dorinţele şi nevoile.
Copilul învaţă de mic să pretindă şi să înţeleagă că tot ceea ce cere primeşte i se şi cuvine, fără discernământ, fără responsabilitate, fără efort.
Când s-a născut Horia, fiul nostru, i-am „ursit” să trăiască experienţa iubirii pământeşti, în toate manifestările EI, de la a primi cu recunoştinţă şi bucurie iubirea până la a dărui iubind, dincolo de condiţii. Astăzi, imbrătişează la propriu şi la figurat fiinţe (oameni, animale, păsări) şi nefiinţe (pietre, văzduh, soare, lună, stele).
Pentru el, pietrele au energie verde, care vindecă. Ne-a informat scurt, când avea 3 ani şi jumătate.
În urmă cu câteva săptămâni a văzut o pasăre moartă, călcată de o maşină. S-a oprit, a privit-o gânditor, si-a ridicat ochii spre tatăl său şi i-a zis hotărât:
– Tati, hai să o luăm acasă, să îi dea mami cu cremă şi să-i vindece buba!
Firesc. Mami este vindecătorul de serviciu! Vindecă orice: fără injecţii, cu creme pentru fiecare gen de bubă şi cu … lumina verde din pietrele de pe pervazul din camera lui. Ce am învăţat, învăţat rămâne. O şti el ceva ce noi, părinţii lui, nu ştim încă.
I-a luat puţin timp soţului meu să ii explice că pasărea s-a dus la Doamne-Doamne şi că buba nu se mai vindecă. Ca o sincronicitate stranie: eu însămi am întâlnit, în aceeaşi zi, o pasăre moartă: un pui de cioară pe care tot încercasem să-l protejez (si părinţii lui la fel, făcând gălăgie ca să alunge prădătorii) de mătura vecinei . În van. Ceva sau cineva i-a întrerupt călătoria în viaţa aceasta. Abia învâţase să zboare.
Copiii au, in mod natural, deschidere către iubire, către compasiune. Sunt senzitivi, deci empaţi infailibili. Dacă oamenii importanţi din viaţa lui sunt educatori şi susţinători morali autentici, atunci le va fi uşor să urmeze drumul acesta pavoazat cu puterea vindecătoare a înţelegerii profunde, a iertării şi a acceptării.
Despre iubire şi compasiune l-a învăţat şi pisoiul Blue. A venit în viaţa noastră în avanpremiera sosirii pe lume a lui Horia. Blue l-a învăţat să fie şi independent , dar şi să ceară autonomie, când insistăm în grija faţă de el.
Jucăriile le oferă celorlaţi copii, celor care nu au. Și el primeşte de la alţi copii. Oferă şi cea mai dragă jucărie, fără proteste. I-am testat altruismul şi răspunsul a fost infailibil, de fiecare dată: a dăruit cu bucurie! Cu bucuria pe care doar inocenţa o are!
Nu este naiv. Este încrezător. Și ştie ce ii face bine şi ce nu. Se joacă doar cu acei copii care sunt la fel ca şi el: iubitori. Nu ştiu cum le detectează calitatea aceasta a inimii şi a sufletului, dar o face/alege desăvârşit. Îşi face prieteni oriunde. Inclusiv astăzi, in incinta unei Instituţii de Stat, şi-a făcut doi prieteni. El a făcut primul pas. Și a fost bine primit. Se numeşte inteligenţă emoţională (socială). Să socializezi, să interrelaţionezi uşor, să fii intuitv, empatic, altruist. Inteligenţa emoţională se educă, încă de timpuriu.
Inteligenţa emoţională este un garant al împlinirii, pentru că te învaţă să priveşti în profunzimea evenimentelor din viaţa ta, în esenţa lucrurilor, dincolo de aparenţe, te învaţă să faci faţă frustrărilor şi agresiunilor din interiorul tău şi din afara ta şi te mai învaţă să preţuieşti cu înţelepciune particula de lumină din comportamentul greşit, din atitudinea deloc binevoitoare, din cuvântul celui care nu înţelege, nu iartă, nu uită.
Întelegând, iertând, acceptând o realitate diferită de a ta, poţi să construieşti o alta solidă, stabilă, pentru că îţi eliberezi mintea şi corpul de toxine. Stresul nu mai devine o boală emoţională, mentală şi fizică. Știi cum să descarci o trăire negativă. Știi să eviţi sau să atenuezi o suferinţă prelungită. Știi să îi oferi celuilalt ceea ce are nevoie. Inteligenţa emoţională are calitatea de leadership. Înveţi să manageriezi corect orice situaţie conflictuală. Și să produci schimbare în jurul tău.
Un copil empatic şi altruist are toate şansele să fie un invingător. Bunătatea este un atu, nu o vină sau o slăbiciune.
Să creezi un conflict e uşor. Să îl transformi în ceva constructiv şi bun este o artă.
Arta aceasta este utilă copiilor noştri. Îi creşte demn şi liber.
Să învăţăm de la copii.
Dana Dumitra Dumitrache, Psihoterapeut
