Generația cu cheie la gât nu mai are curaj să își lase copiii singuri pe stradă. 5 reguli care îmi țin copiii în siguranță

Nu e niciun secret că meseria de părinte este cea mai grea din lume și credeți-mă, nu exagerez cu nimic. Când te trezești că ai în casă trei copii, de vârste diferite, cu nevoi și personalități diferite, ai crede că nu te mai poate surprinde nimic.

În inima mamei întotdeauna există sentimentul de grijă, de protecție, de ocrotire. Uneori îți vine să îl iei pe copil și să nu îl lași niciodată singur de teamă să nu i se întâmple ceva, iar dacă ar fi totuși să fie în pericol, tu să fii acolo că să îl aperi, să îl acoperi cu aripile inimii tale, să dai toată forța din tine și să îl ții în siguranță.

Dacă aveți copilași, cu siguranță, știți ce vreau să spun. Dacă sunteți pe cale să îi aveți, pot să vă spun că vă veți descoperi ca o nouă persoană, cu o nouă identitate, cu alte și alte sentimente, trăiri. Și dintre toate acestea, cele mai intense sunt cele de dragoste și iubire necondiționată și de o imensă protecție!

Am vrut să scriu acest material de ceva vreme, dar am tot amânat. Nu știu, dar parcă nu eram pregătită pentru că într-un fel sau altul, fiecare părinte știe cel mai bine cum să își educe copilul. Și simte cum să facă totul în modul cel mai bun pentru copilul sau. Și totuși, în ultima vreme, ori de câte ori deschid televizorul sau radioul sau internetul, aud de alt copil aflat în pericol, dat dispărut, răpit, violat, ucis… este peste puterea mea și a oricărui om normal să poată concepe ceea ce se petrece. Nu vreau să vorbesc despre „de ce-uri”, ci vreau să spun că toate acestea mă înfioară. Sunt mama și alături de tatăl copiilor mei, ne gândim cum să îi apărăm, cum să îi ținem și să îi avem în siguranță, dar și cum ar trebuie să se întâmple asta și pentru fiecare suflet, indiferent de vârstă, indiferent de cine este, al cui, de unde este.

Mă gândesc că vremurile s-au schimbat de când eram noi copii. Cred că atunci erau unele pericole care de-a lungul vremii s-au mai schimbat. În rău.

Voi, părinții de azi, generația mea, cu siguranță vă amintiți că ne plimbam cu cheia de gât, mergeam la școală singuri, veneam acasă, tot singuri, ne încălzeam mâncarea, stăteam singuri în casă, ne făceam temele și apoi ieșeam afară. Aici era marea distracție mai ales dacă aveam prieteni cu care să ne îndemnăm la joacă.

FOLLOW ME

Părinții erau plecați la serviciu, nu existau telefoane mobile, ne sunau pe telefonul fix, dar cred că într-un fel absolut miraculos, ei știau ce facem, unde, cu cine. Aveau o siguranță pe care ne-au transmis-o și nouă, copiilor. Asta și pentru că ne învățaseră cum să ne comportăm în societate, cum să relaționăm cu străinii, ce să facem dacă suntem abordați de străini. Vă mai amintiți? Am făcut o lista cu cele câteva reguli de aur pentru siguranța noastră pe care părinții, bunicii, educatorii, învățătorii ni le repetau ori de câte ori aveau ocazia. Și pe care le-am învățat, reținut și le-am respectat toată copilăria și adolescența, până am încetat să mai fiu copil și să devin adult, dar la care mă întorc iar și iar pentru copiii mei. Nu cred că voi uita vreodată cum ne spuneau:

5 reguli care îmi țin copiii în siguranță în afară casei

1. Să nu întru în vorba cu oamenii pe care nu îi cunosc.
2. Să nu primesc nimic de mâncare de la necunoscuți, nici măcar o bomboană, exclus orice ar însemna mâncare, băutură.
3. Să refuz darurile, fie jucărie sau orice altceva de la persoane care nu ne sunt apropiate. În spatele oricărui astfel de gest, cel care oferă are un interes, iar dacă este un străin cu siguranță și intențiile lui sunt ascunse pentru mine.
4. Să nu accept să fiu însoțită pe stradă sau în alte locuri de străini.
5. Să nu urc în mașină, în lift și nici să nu accept să fiu singură cu cineva pe care nu cunosc sau cunosc prea puțin, mai ales dacă este o persoană pe care nu am văzut-o niciodată alături de părinții mei sau de familie.

Și mai era o regulă, i-aș spune regulă de diamant: să fim acasă la ora la care spuneam că ne vom întoarce. Bine, asta nu era stabilită de noi, copiii, ci de părinți, noi doar eram de acord sau… stăteam în casă. Făcând o retrospectivă a acelor vremuri, dar și a ceea ce ne-au învățat părinții și bunicii, mă gândesc că erau lucruri de bun simț, nimic ieșit din comun, nimic care să îi deranjeze nici pe cei mici, nici pe cei maturi. Și nu spun că atunci nu erau pericole, dar mă gândesc că acum suntem mai expuși, nu doar copiii, ci și noi, adulții. Așa se face că în ziua de azi, noi nu mai facem unele din lucrurile pe care părinții noștri le făceau cu noi.

În generația de azi, un părinte pleacă dimineața la serviciu și în drum îi lasă și pe copii la școală. Celălalt merge și îi ia de la școală. Sau bunicii sau persoane cunoscute îi însoțesc pe cei mici. Nu mai lăsăm copiii singuri pe stradă. Rar am mai văzut copii de clasele primare care să meargă singuri pe stradă. Și cred că așa este cel mai sigur. Evident, dacă situația permite. Însă acum e mai ușor să știm unde se află. Avem telefoane mobile, știm programul când merge și când iese de la școală, e bine să îi învățăm pe copii să ne sune când pleacă de la școală, când ajung acasă.

Cel mai important este să existe încrederea, iar asta se clădește în timp, încă de când e micuț. Știu că nu toate familiile au timp să își însoțească copiii, însă pot găsi persoane de încredere, poate o vecină, o cunoștință care să îi însoțească sau măcar să îi viziteze pe copii acasă până ajung părinții.

Și încă ceva, cu cât aveți mai multe persoane cu care să țineți legătură în ceea ce înseamnă siguranța copiiilor, cu atât este mai bine. Poate azi vine cineva, poate mâine altcineva și în felul acesta știți că nu sunt singuri.

Voi cum procedați? Îi duceți sau îi luați pe copii de la școală? Aveți timp să stați cu ei în timpul zilei?

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE. Pe mine mă găsești zilnic și pe pagina mea de facebook, Instagram sau pe canalul de Youtube.

Hai cu mine pe:

Facebook: https://www.facebook.com/ela.craciun/
Instagram: https://www.instagram.com/elacraciun/
YouTube: https://www.youtube.com/elacraciun

0 comentarii pe “Generația cu cheie la gât nu mai are curaj să își lase copiii singuri pe stradă. 5 reguli care îmi țin copiii în siguranță

  1. Mirabela Matei says:

    Multumim frumos pentru articol foarte util!😇
    Eu il duc iau de la școală și soț îl duce dimineața. Am renunțat la serviciu eu să pot fii lângă cei doi copii ai mei. Locuim într-o zonă în care nu avem prieteni sau familia care locuiește la sat. Acum recunosc ca au fost câteva zile când a venit si sigur de la școală, este clasa a doua, școală este aproape dar motivul principal pentru care nu merg zilnic să îl iau de la școală, este ca am ramas din nou însărcinată în aproape 6 luni si am răcit foarte rau.😞
    Îngrijorată sunt va închipuiți, l-am rugat să nu ia contact cu nimeni necunoscut, sa nu accepte nimic de la nimeni.
    Asa e un părinte își iubește infinit copii și îi dorește în siguranță. 😇👏☺🤗

  2. Ionescu Camelia says:

    Am doi băieți de 6 si 9 ani, cel mic a intrat la clasa pregătitoare anul acesta iar cel mare este in clasa a IV-a.Am noroc cu mama mea pentru ca ea este stîlpul casei și ajutorul meu cel mai de preț. Am toată nădejdea că daca nu voi putea sa duc sau sa ii aduc de la școală pe cei mici ea va fi acolo. În rarele cazuri cand a fost ocupată cu o vizită la medic am apelat la fratele meu sau o vecină…niciodata nu au fost singuri băieții mei în drumul spre școală. Uneori mi se pare ca sunt prea protecție pentru ca au colegi care se descurcă singuri, dar…asa sunt eu! Cel mare a avut câteva tentative de a ma pune în tema ca ar fi timpul sa se descurce singurel dar inca nu pot sa il las. Mulțumim pentru articol, ma bucur ca am citit reguli pe care le aplic și eu si nu mi se mai pare acum ca as fi deplasată atunci când vine vorba de siguranta copiilor mei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.