Când faci o faptă bună, ești fericit!
Faptele bune sunt oglinda gândurilor și emoțiilor noastre, dar și expresia afectivității și compasiunii noastre. Eu și soțul meu am ales să fim modelele din preajma copiilor noștri și nimic nu ne bucură mai mult decât gesturile lor de generozitate în relația cu tot ce îi înconjoară. Să fii bun cu ceilalți nu este o lozincă, ci o stare de fapt, dar și o stare de spirit.
De ce alegem sa facem fapte bune și ce gânduri sau emoții ne animă în acest demers al nostru, ne explică, psihologul Dana Dumitra Dumitrache.
Ce simți când faci o faptă bună?
Fapta bună, pornită din inimă, nu este altceva decât o oglindă, dar și o manifestare a Sinelui superior, a părții aceea din tine care este echilibru, generozitate, empatie, compasiune, afecțiune. Este fațeta personalității tale care este și inocență și bucurie și iubire și care este exprimată cel mai bine, în mod firesc, natural. Bunătatea este o caracteristică a iubirii. Când faci o faptă bună, ești fericit! Pentru că ai trimis și ai primit iubire prin gestul bun dus până la capăt. Este ca și cum ai zidi un așezământ pentru suflet și fiecare piatră conține, în sine, starea plenară de bine, prin ceea ce faci bun și cu iubire pentru tine și pentru alții. Sentimentul pe care îl trăiești fiind bun, manifestând bunătatea din tine, este capabil să exprime și o stare anume de serenitate. Și simți, deseori, recunoștință.
Bunătatea este magie, bucurie, vindecare, pace, recunoștință, iubire. Simți și trăiești preaplinul tuturor acestor emoții și sentimente la un loc.
Faptele bune au rolul lor atât pentru individ, cât și pentru umanitate
Faptele bune manifestă partea aceea din noi care creează. Suntem Creatorii propriei Vieți, în măsura în care devenim conștienți de destinul nostru mai înalt, acela împlinit, fericit. Fapta bună este cu mult mai mult pentru că este și un act de vindecare și de iertare de sine. Cu fiecare gând bun și cu fiecare faptă asemenea, vindeci partea aceea din tine care poate fi copilul, femeia, mama sau bărbatul rănit în etape trecute sau prezente de viață. Faptele bune educă conștiința omului, o modelează și o apropie de partea de Spirit din Sine, de aceea orice faptă bună este un vehicul care are o destinație negândită și neintuită de niciunul dintre noi, iar acea destinație este tot ceea ce vrem noi, ca OAMENI, să trăim la nivelul experienței de viață și la nivelul învățămintelor primite, asumate și înțelese profund. Faptele bune vin din istoria acestui Pământ strămoșesc. Vin din Conștiinta Colectivă a Neamului. Tot ceea ce avem de făcut este să transmitem mai departe magia Binelui gândit și înfăptuit. Rolul faptelor bune este să întregească ființa umană prin tot ceea ce semnifică Binele, iar rolul nostru este să transmitem mesajul Binelui următoarelor generații, prin modele de viață, prin gesturi mirabile și miraculoase, prin poveștile pe care le spunem copiilor și nepoților noștri, prin darurile pe care le facem sau pe care le primim cu apreciere, cu recunoștință, cu nevoia de a le manifesta mai departe. Fapta bună sparge paternurile de nefericire. Încet, încet, fără să știm, schimbăm conținuturile din Subconștientul Colectiv, sublimăm nefericirea și neiubirea (răul este absența iubirii), transformând-o în speranță de bine, în empatie, compasiune, altruism colectiv. N-o să ne mai fie la îndemână să exprimăm nefericirea și neiubirea.
Faptele bune se pot propaga de la un om la altul și pot ridica întreaga vibrație a unei comunități
Vibrația gesturilor, cuvintelor și emoțiilor noastre au ecou în micro și macrocosmos-ul vieții noastre. Mișcă la unison, ca într-un dans desăvârșit, tot ceea ce ne înconjoară, tot ceea ce este VIAȚĂ. Vibrația ființei noastre este una cu vibrația ființelor pe care le atragem în viața noastră și care sunt aidoma nouă. Gestul nostru de BINE se propagă, în valuri, în tot și în toate și se vede la baza gesturilor și trăirilor noastre. Prin bunătate exprimăm o calitate sau mai multe, a credințelor noastre. Gestul nostru altruist modifică structura psihică/energetică a celui care se află în imediata apropiere și determină alt act de iubire. Vibrăm, reacționăm la IUBIRE pentru că, indiferent de faptele noastre anterioare, de care suntem sau nu mândri, fapta bună anulează ceea ce a fost sau este impur și amplifică ceea ce este lumină, deci iubire, în noi înșine. Cu cât sunt mai multe conștiințe deschise la iubirea din ei înșiși, cu atât câmpul vibrațional este mai înalt, mai pur, iar calitatea vindecării este mai prezentă în grupul de conștiințe care au ales să manifeste calitățile emisferei cerebrale drepte și Sinele lor Superior. Cu alte cuvinte, bunătatea unui singur OM poate trezi aceeași calitate într-o mare de oameni! Iar ceea ce vom simți este un sentiment înălțător, de iubire necondiționată!
FOLLOW ME
O fapta bună ne poate schimba la nivel fundamental
Orice dar făcut și orice dar primit este o reîntoarcere la esența ființei noastre: IUBIREA. Dacă privesc în trecutul propriu, bunătatea oamenilor manifestată față de mine nu a făcut altceva decât să mă determine să IUBESC. Să-i iubesc și să le fiu recunoscătoare pentru aportul lor extraordinar la calitatea și vieții mele, la împlinirea personală! Fără toți acești oameni care mi-au dăruit ceva (cuvânt, gând bun, suport afectiv, emoțional, suport material) și care mi-au arătat încredere, n-aș fi fost ceea ce sunt astăzi. Poate, cumva, mi-aș fi rătăcit drumul. Gestul lor de BINE este conținut în faptele mele de astăzi. Inclusiv animalele pe care le-am iubit și care m-au iubit au contribuit la exersarea abilităților mele emoționale și afective, mi-au șlefuit ființa emoțională/inteligența emoțională.
Ieri, am fost părtașă la BUCURIA unui copil care îmi este nepot, drag inimii mele, dar pe care îl văd doar de 2-3 ori pe an. A ajuns acasă la el încărcat de darurile primite de la mine și de la Horia, fiul meu și verișorul lui, iar fericirea din ochii și din comportamentul său, pe care mi le-a descris mama lui, a fost fabuloasă și m-a emoționat până la lacrimi! Cu atât de puțin poți să produci atât de mult: BUCURIE PURĂ! Iar nepotul meu, la cinci ani, pe care îi va împlini curând, este deja un mic înțelept cu o personalitate aparte, uluitoare! Gestul a ajuns la inima lui. Așa cum gestul bunicii mele dinspre tată a traversat timpul și a determinat manifestarea propriului comportament altruist: nu venea niciodată la noi fără o punguță de hârtie în care punea niscaiva bunătăți pentru mine și pentru sora mea! Chiar și un măr primit de la ea mi se părea a fi mai gustos ca oricare altul! Era o bucurie când ne intra pe poartă! Ne iubea și prin gesturi! Iar gestul îl transmit printr-un soi de acțiune inconștientă, dar sacră, mai departe: nu merg niciodată la un copil în vizită, fără să-i duc ceva ”bun”. Bucurându-l pe el, onorez, inconștient, copilul din mine și implicit memoria bunicii mele. Și memoria faptelor bune ale neamului meu.
Faceți #faptebune!
Dana Dumitrache, Pshihoterapeut
