Așa cum vă promiteam zilele trecute, în luna martie am decis să „invit” săptămânal pe blog câteva prezențe feminine care ne fac mândri și din energia cărora sper să ne hrănim și să învățăm. Săptămâna aceasta, invitata mea este actrița Medeea Marinescu, pe care visez să o intervievez de ceva vreme. O actriță etern tânără, dacă mă întrebați pe mine, pe care am văzut-o în teatru și film și pe care m-am bucurat să o descopăr acum în calitatea de mamă, fiică, soție, femeie. O descoperire în care vă propun să vă aventurați cu inima deschisă și voi, în rândurile de mai jos.
Este luna femeilor, luna în care doamnele sunt omagiate și răsfățate. Ce înseamnă femeia pentru tine?
Femeia pentru mine înseamnă, în primul rând, cel mai apropiat „instrument” al lui Dumnezeu pentru că ea este dătătoare de viață. Poartă în pântece și aduce în lume o viață nouă (și cred că ea apare și înseamnă mai mult decât două celule purtând informații genetice) și rămâne mereu acel punct invizibil ce dă echilibru vieții aduse de ea pe lume.
În rest, a fi femeie poate însemna o mulțime de lucruri, de la fragilitate la forță nebănuită, de la contradicție la luciditate, de la superficialitate la puterea de a îndura sau a se jertfi…
Există „femeia perfectă” ?
Nu cred în ” femeia perfectă”… nu suntem roboți, și chiar și roboții cred că nu sunt perfecți pentru că nu sunt „înzestrați” cu afectivitate și sentimente. Oamenii sunt imperfecți, sunt supuși greșelilor, cu atât mai mult femeile. Iar uneori asta le sporește farmecul. Cred că în „imperfecțiunea” lor, farmecul este ceea ce le salvează de la a fi judecate prea aspru.
O femeie pe care o adimiri. De ce?
Mama. Pentru că a făcut trei copii reușiți (iertați-mi lipsa de modestie), a știut să țină legată familia, a muncit precum un bărbat nepierzându-și nicio clipă uluitoarea feminitate, pentru că, în ciuda defectelor pe care acum le văd cu un ochi matur, știe cum să facă să i le ierți, pentru că e comică și aprigă în același timp, pentru că nu își arată vârsta și refuză să se gândească la ea ca la o femeie de vârsta a treia și pentru că știe să folosească whats app-ul :).
Sunt 3 ipostaze cu care ne întâlnim toate: femeia la serviciu, femeia în oraș și femeia acasă. Spune-ne câteva secrete – cum ar trebui să se poarte femeile în aceste situații? Cum sunt aceste „roluri”?
Cred că cel mai simplu ar fi să nu încurce posturile.
Care este cea mai mare realizare a ta de până acum?
Fără doar și poate, cea mai mare „realizare” a mea este fiul meu Luca Ioan. Am pus ghilimele pemtru că eu cred, totuși, că oricât de mult am valida precizia științei, un copil vine și prin voia lui Dumnezeu.
FOLLOW ME
Care este cel mai mare vis al tău?
Să am o familie fericită până la adânci bătrâneți.
Cine te inspiră?
Luca și George.
Trei cuvinte care te caracterizează. De ce?
A înțelege, A simți, A iubi. Nu cred că mai e nevoie de explicații.
Care este obiectul tău preferat?
Pianul meu Bluthner.
Care este piesa ta de teatru preferată? Există vreo piesă la care îți dorești să mergi acum (fie dințară, fie din străinătate)?
Nu am o singură piesă preferată, deși am văzut destul de multe producții și în străinătate, care mi-au rămas în minte. Dar nu pot restrânge astfel amintirea lor. La fel și despre spectacole pe care aș dori să le vad. Multe și bune. De multe ori un spectacol despre care nu ai auzit foarte multe poate să te marcheze mult mai mult decât unul „lăudat” de critică ori de presă.
Dacă ar fi, totuși, să amintesc două spectacole pe care nu aș înceta să le văd, aș spune „Străini în Noapte” și „Fă-mi loc!”. Și le și văd, doar că din interior. Dar le joc cu o imensă plăcere și bucurie.
Probabil primești adesea această întrebare…cum era copilul care o interpreta pe Mirabela și cum este femeia de astăzi? Ce a rămas din copil?
Nu m-am schimbat fundamental. Cel puțin așa îmi place să cred. Îmi place să mă joc, să cred în povești, în prietenie, și, mai ales, mă încăpățânez să cred că în ciuda agitației și a freneziei agresive a lumii de azi, există un sens al binelui ce trebuie căutat.
Fără doar și poate ești o actriță deosebită și ai jucat alături de actori deosebiți – Florin Piersic, Beligan, iar eu îl adaug aici și pe Marius Manole, iar lista poate continua. Sunt iteracțiuni cu oameni cu caractere puternice. Ce ai învățat împărțind scena cu aceste nume?
Orice întâlnire trebuie să lase o urmă asupra ta. Altfel, înseamnă că ea a fost inutilă. Categoric că întâlnirile mele au fost benefice în sensul în care de la fiecare am avut ceva de înțeles sau de învățat. Ai amintit aici de trei nume reprezentative pentru trei generații. Ce poate fi mai frumos decât să îi întâlnești pe Radu Beligan, Florin Piersic sau Marius Manole?! Să continui să fii alături de ei pe scenă, să te bucuri cu ei, să descoperi cu ei sensuri noi ale aceluiași text rostit de mii și mii de ori, să îi observi, cu bune și cu mai puțin bune – ei da, pentru că în fond suntem oameni și avem și noi dreptul să greșim:)-, să dăruiești împreună oamenilor un strop de bucurie și speranță. Eu zic că acesta este adevăratul privilegiu.
Ești mamă, ce ai dori să știe băiețelul tău despre femeie?
Pe fiul meu încerc să îl învăț să gândească și să aprecieze cu mintea și cu sufletul lui lumea aceasta. Sigur, el are nevoie de repere juste, de valori adevărate. Încerc să i le insuflu. Sper să reușesc. Cum să priveasca femeia? Sper să aibă capacitatea de a discerne și de a respecta femeia care merită respectată.
Dacă ai avea o fiică ce anume ai învăța-o?
Nu am deocamdată o fată. Dar, dacă aș avea, aș îndruma-o după aceleași principii pe care încerc să i le insuflu fiului meu.
