Abuzul domestic și violența asupra copiilor sunt probleme grave și persistente, în România, în 2023, fiind înregistrate peste 108.000 de cazuri de violență domestică și peste 17.000 de cazuri de abuz asupra copiilor.
Am discutat cu Celestino Dincă, avocat în cadrul firmei de avocatură Zamfirescu Racoți Vasile & Partners și redactor la blogul The Child Factor, despre o problemă delicată și des întâlnită: violența domestică.
De crezi că multe femei continuă să rămână în relații abuzive?
Celestino Dincă: Din păcate, violența domestică este o realitate dureroasă pentru multe femei. Multe dintre ele rămân în aceste relații din diverse motive. Frica este, de cele mai multe ori, un factor major – frica de agresiune, de a nu pierde custodia copiilor sau de a rămâne fără mijloacele materiale de subzistență.
Atunci când trăiești zilnic cu teama de a fi agresată fizic sau verbal de partener, starea ta permanentă este de frică paralizantă care îți pune stăpânire pe minte iar orice încercare de a părăsi relația pare să fie imposibilă. Femeile abuzate sunt adesea amenințate cu violență mai mare dacă încearcă să plece, iar aceste amenințări pot fi foarte reale și periculoase.
Un alt motiv major pentru care femeile rămân în relații abuzive este teama de a pierde custodia copiilor. Agresorii folosesc adesea manipularea emoțională și amenințările legale pentru a controla victimele. Ele sunt făcute să creadă că, dacă pleacă, nu vor mai putea să-și vadă copiii sau că vor fi considerate mame nepotrivite de către instanțele de judecată.
Lipsa mijloacelor materiale de subzistență este, cum spuneam, de asemenea, o barieră uriașă.
Este esențial să înțelegem că femeile care se află în aceste situații extreme nu rămân în relații abuzive din lipsă de voință sau curaj, ci dintr-o combinație complexă de frică, manipulare și constrângeri materiale. Ele au nevoie de sprijin constant, de informații corecte și de acces la resurse care să le permită să facă pașii necesari pentru a-și asigura siguranța lor și a copiilor lor.
Am întâlnit multe cazuri în care victimele pur și simplu nu știau că au anumite drepturi și că pot primi ajutor.
Cum afectează această situație dezvoltarea copiilor?
Celestino Dincă: Copiii crescuți într-un mediu abuziv sunt profund afectați. Ei pot dezvolta probleme emoționale și psihologice pe termen lung. Imaginează-ți un copil care trăiește constant în frică și nesiguranță. Acești copii pot dezvolta anxietate severă, depresie și probleme de comportament. Ei pot avea dificultăți în a forma relații sănătoase și pot duce traumele din copilărie în viața de adult. Mai mult, copiii care asistă la violență domestică pot crede că acest comportament este normal și pot deveni, la rândul lor, abuzatori sau victime în viitor.
Din această cauză, este crucial ca mamele să acționeze imediat. Dacă un copil devine victimă a abuzurilor, fie că sunt fizice, emoționale sau sexuale, impactul poate fi devastator. Trauma suferită poate afecta dezvoltarea lor cognitivă și emoțională, ducând la dificultăți de învățare și probleme de relaționare. Dacă nu se intervine la timp, aceste traume pot deveni o povară pentru tot restul vieții.
Ce pot face mamele care se află în aceste situații?
Celestino Dincă: Primul pas pe care îl poate face oricine care este victima unei anumite forme de abuz este să recunoască acest lucru. Recunoașterea abuzului este primul pas către procesul de eliberare.
Recunoașterea abuzului înseamnă să înțelegi și să accepți că ceea ce trăiești nu este normal și nici acceptabil. Este un pas greu, deoarece mulți agresori manipulează victimele pentru a le face să creadă că sunt vinovate pentru abuzurile pe care le suferă.
Apoi, există mai multe pârghii legale pe care victimele unor astfel de situații le au la dispoziție, în funcție de contextul specific.
De exemplu, un prim demers pentru a stopa o anumită formă de abuz este să soliciți emiterea unui ordin de protecție. Pe scurt, atunci când există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, aceasta se poate adresa celei mai apropiate secții de poliție cu o cerere de emitere a unui ordin de protecție provizoriu prin care pot fi dispuse o serie de măsuri, printre care și obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate.
Acest ordin de protecție trece, apoi, printr-un proces de confirmare sau infirmare de către procuror ori de către instanță și, dacă se impune, poate fi prelungit.
Apoi, pasul firesc pentru victimă este să ceară instanței să dispună desfacerea căsătoriei încheiată cu agresorul și stabilirea domiciliului copiilor la aceasta. În paralel, până la soluționarea dosarului de divorț, poate cere instanței, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea provizorie a domiciliului copiilor la aceasta.
În ambele situații, dacă există motive întemeiate, victima poate obține chiar exercitarea exclusivă a autorității părintești.
În plus, în paralel cu demersurile de natură civilă, victima are la dispoziție și alte demersuri de natură penală.
De asemenea, mamele pot solicita sprijin financiar prin instanță și pot beneficia de consiliere psihologică gratuită în multe cazuri. Este important să știe că nu sunt singure și că există resurse disponibile pentru a le ajuta să scape din aceste relații toxice.
Este un proces dificil, dar cu sprijinul potrivit, este posibil.
Ce le-ai spune mamelor care se tem că vor pierde custodia copiilor dacă părăsesc partenerul abuziv?
Celestino Dincă: În cazul în care există dovezi de abuz, instanțele de judecată sunt foarte atente la protejarea interesului superior al copilului. Este puțin probabil ca o mamă care acționează pentru a-și proteja copiii să piardă custodia acestora. De fapt, așa cum am spus mai sus, instanțele pot acorda custodia exclusivă mamei și pot lua măsuri suplimentare pentru a asigura siguranța copiilor.
Este important ca mamele să documenteze orice incident de abuz și să ceară sprijinul unui avocat specializat. De multe ori, simpla cunoaștere a drepturilor și a opțiunilor legale poate oferi femeilor curajul de a face primul pas.
Și dacă abuzul ajunge până la manipularea copilului împotriva mamei (alienarea parentală)?
Celestino Dincă: Alienarea parentală este o formă gravă de abuz emoțional și trebuie abordată cu maximă seriozitate. În astfel de cazuri, mama poate solicita ajutorul unui psiholog pentru copii, care poate constata dacă acesta este victima unui proces de alienare parentală, și poate aduce acest aspect în atenția instanței.
Este esențial să se adune dovezi și să se acționeze prompt pentru a preveni deteriorarea relației dintre mamă și copil. Am avut un caz recent unde mama a reușit să demonstreze instanței că tatăl manipula copilul împotriva ei. Cu ajutorul unui psiholog și al documentelor legale, instanța a decis în favoarea mamei, protejând astfel copilul de influențele negative ale tatălui.
Știu că poate părea greu să luați o astfel de decizie, mai ales dacă simțiți că nu aveți sprijinul familiei, însă, credeți-mă, există soluții. Nu rămâneți în relații abuzive care pot avea urmări atât asupra voastră cât și asupra dezvoltării copiilor. Apelați la grupuri de suport, o prietenă sau un specialist și luați cea mai bună decizie pentru viitorul vostru!
