Anxietatea și atacurile de panică ne ”trăiesc” viața

Anxietatea și atacurile de panică ne ”trăiesc” viața

Cine nu se declară anxios, cel puțin într-un moment de viață,  nu pare să aibă genele speciei umane.

Oricum, de la anxietate la atacul de panică ar mai fi doi, trei pași. De la atacul de panică la nefericire n-ar fi nici măcar o linie trasată între cei doi pași. De la nefericire la cine știe ce afecțiune fizică/organică declanșată de starea emoțională disfuncțională ar putea să ne mai despartă niște luni, cel mult ani, dar nu prea mulți. În sensul că somatizarea conduce, în cele din urmă, la boală. Nu, nu ești nebun dacă te doare ceva, iar medicul constată că nu ai nimic și te trimite la psihiatru, eventual la psiholog. Știe el ce știe, medicul carevasăzică. Ai aflat deja că emoțiile negative perpetue sunt  precursorii, dar și declanșatorii stresului oxidativ, care, în timp,  creează  disfuncții/dezechilibre la nivelul diverselor organe, mai pe românește, cum spuneam, declanșează boala.

Simptomele anxietății:

  1. Îngrijorare constantă pentru cel puțin două planuri ale vieții. Genul „Mai bine pun răul în față ca să nu mă ia necazul pe nepregătite”/ „Ce-ar fi viața fără griji?”. Pattern-ul emoțional și cognitiv (gânduri disfuncționale/distorsionate) poate fi inclusiv moștenit pe linie maternă sau paternă. Și bineînțeles, adus la nivel de „artă” prin propriile experiențe nefavorabile.
  2. Evitarea îngrijorărilor cotidiene sau hipersensibilizarea la situații sau informații posibil anxiogene. „Mai bine nu merg la spital, să nu mă îmbolnăvesc mai rău de ce-o să văd sau o să aud acolo”/”Mai bine nu mă uit, că iar îmi crește tensiunea/ Dacă leșin de frică, Doamne-Ferește pe acolo?!” sau „Nu-i dau voie lui fi-miu să meargă în tabără, cine știe ce se mai întâmplă și pe acolo!”, „Dacă nu iau examenul?”, „Dacă pierd sarcina?”, „Dacă pățește soția/soțul ceva, ce mă fac?” etc.
  3. Conștientizarea faptului că fricile și grijile îți fac rău întăresc comportamentul anxios ”Simt că înnebunesc de atâtea griji! Și dacă înnebunesc?/ Sigur înnebunesc!”.

Simptomele atacurilor de panică: palpitații, amețeli, frica de a muri, de a leșina,  de a face vreun atac de cord sau atac cerebral, senzația de sufocare, respirație greoaie, tremur (membru, trunchi, față), se pot manifesta și noaptea, când te trezești brusc din somn și ești cuprins de o stare intensă de rău fizic sau emoțional.

Anxietatea și atacurile de panică ne ”trăiesc” viața

Strategii de contracarare ale anxietății  pe care le poți aplica și singur:

  1. Evită consumul de excitante (cafea, alcool, amfetamine).
  2. Asigură-te că nu ai probleme de hipertiroidie (consultă un medic specialist).
  3. Conștientizează gândurile distorsionate/disfuncționale.
  4. Renunțarea la hipervigilență: nu scoți ștecherul televizorului din priză, lași copilul să meargă în tabără, nu porți o armă albă asupra ta, nu încui ușa de la intrare decât cu o cheie, dormi cu lumina stinsă, nu mergi cu 40 de km pe oră pe un segment unde se circulă cu 70 de km pe oră etc.
  5. Antrenează-ți mentalul să gândească pozitiv, să transforme conținuturile negative în conținuturi pozitive: sunt în siguranță, sunt sănătos, sunt capabil să mă bucur, sunt capabil să promovez examenul, sunt iubit/iubită, sunt puternic(ă), pot să vorbesc în public etc. Tehnica este și mai viabilă dacă este realizată măcar o dată în stare de relaxare profundă.
  6. Expune-te factorilor stresori, fă tot ceea ce îți interzici să faci sau să fii. Treptat, mai întâi la nivel de gând, apoi, la nivel de faptă (poți fi însoțit de cineva în care ai încredere, la început).

Tehnici de contracarare ale atacurilor de panică pe care le poți aplica și singur:

FOLLOW ME

An error occurred while retrieving media
  1. Tehnica respirației în patru timpi: inspiri adânc, până la vârful plămânilor, ții aerul în plămâni timp de 4 secunde, apoi îl expiri șuierător, cu buzele țuguiate. Aplic-o de 8-10 ori.
  2. Tehnica rugăciunii/mantrei: spune o rugăciune în gând de câteva ori, minim 7-10 ori.
  3. Concentrarea atenției asupra senzațiilor corporale (asupra bătăilor inimii, de exemplu). Vei constata exacerbarea senzației fiziologice/accelerarea ritmului cardiac. Concluzia: mentalul îți influențează starea fizică și emoțională.
  4. Privește un punct fix, timp de 3-4 minute, sau cerul albastru sau un copac înfrunzit, fredonează o melodie/ascultă o muzică relaxantă.
  5. Adu un aport echilibrat de minerale, din extracte naturale (spirulină, clorella, alfalfa, rășină mumie etc), în concentrație medie/minimă, cu pauze semnificative de timp (exemplu: cinci zile iei, cinci zile faci o pauză), enzimele și mineralele echilibrează neurotransmițătorii și hormonii responsabili de anxietate și de stare de bine.

În fond, alegem ce vrem să trăim: bucuria, starea de bine, echilibrul, sau nefericirea. Să nu-ți trăiești viața din pricina fricilor este…decideți voi cum este. Să o trăiești parțial sau greșit pentru că frica sau gândul negativ/distorsionat dictează este, la fel, cum decideți voi să fie. Va fi oricum, dar nu BINE. Va fi orice, dar nu ECHILIBRU.

Nu există stare negativă  pe care să nu o învingem. Nu există gând disfuncțional/distorsionat pe care să nu-l transformăm într-o resursă pozitivă/ gând pozitiv/ comportament cognitiv pozitiv. Știți vorba aia: învățul are și dezvăț.

Dana Dumitra Dumitrache

Psihoterapeut

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește cookies. Continuarea navigării pe site reprezintă acordul tău privind prevederile aplicabile disponibile.