DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. –ință.
Cu toții ne dorim câte ceva. Mereu. Dintotdeauna. Fie că este vorba despre ceva anume pe plan personal sau pe plan material. Ne dorim bucurii, dar și ultimul model de telefon sau o excursie în cine știe ce loc. Dar, sunt oameni care își doresc lucruri atât de …firești: să aibă ce să le pună pe masă copiilor, hainuțe și ghiozdan pentru școală, un loc călduros unde să locuiască, o vorbă bună, o laudă pentru o notă mare sau doar un alint. Îmbrățișarea unui părinte. Dorința acestor oameni este de a-și trăi viața cu fruntea sus. Iar eu, de când am devenit ambasador al campaniei Fundației Mereu Aproape – Vreau să fiu demn, am avut onoarea să întâlnesc multe persoane deosebite aflate în situații grele. V-am mai povestit deja despre multe cazuri, iar dvs mi-ați fost alături mereu. Și vă mulțumesc.
Săptămâna trecută s-a încheiat un alt eveniment care mi-a lăsat o amintire tare dragă în suflet. Din nou copii cu suflet infinit au ajutat alți copii și le-au dăruit bucuria Crăciunului. Alături de Liceul Teoretic Jean Monnet din București am organizat în cadrul campaniei Vreau să fiu demn – Bradul dorințelor. 70 de copii de la Centrul de plasament nr 6 Voluntari au primit cadourile dorite. Pentru ei Moș Crăciun a venit prin elevii de la Jean Monnet.
Anul acesta, la Jean Monnet, brăduțul de sărbători oferit cu mult drag de www.ebrazi.ro a avut crengile mai grele. Printre globulețe s-au aflat și bilețele scrise de micuții de la Centrul de Plasament, bilețele pline de speranțe și de nerăbdare ca Moșul să le asculte dorințele. Și așa s-a întâmplat. Fiecare bilețel a ajuns în mâinile unor elevi care s-a străduit cu tot sufletul să îndeplinească dorința, să dăruiască zâmbete și speranță. Elevii de la Jean Monnet au vorbit cu Moș Crăciun și, astfel, s-a organizat și o serbare cu colinde și voie bună. Cu ajutorul firmei de transport Ionadi micuții au ajuns din Voluntari la serbarea pregătită în cinstea lor în București.
Elevii de la Jean Monnet au pus în sacul Moșului mult mai mult decât ceruseră copii din centrul de plasament: jucării, dulciuri, hăinuțe. Scrisorile au fost modeste, iar cerințele au fost mici și cu rușine, dar cu toții am înțeles ce suflete mari au acești copii. Și pentru că dar din dar se face rai și noi am primit un cadou minunat: colinde frumoase și multe îmbrățisări și zâmbete că Moșul nu i-a uitat.
Și trebuie să vă mai povestesc despre încă o faptă grozavă făcută alături de Liceul Jean Monnet. Târgul cu produse tradiționale organizat doar de elevi. Ei au adus produsele, ei au vândut, iar bănuții au fost donate către trei copii încercați de boli deosebit de grele. Din nou m-a emoționat implicarea elevilor. S-au îmbrăcat în costume traditionale, au făcut produse cu mânuțele lor pe care apoi le-au vândut.
FOLLOW ME
Sunt tare mândră că printre noi sunt copii cărora le pasă. Sunt tare mândră că valorile adevărate contează!
Le mulțumesc pentru această acțiune doamnei învăţătoare Felicia Ionescu, director prof.dr. Tudorița Codreanu și director adjunct prof. Diana Răducanu de la Liceul Teoretic Jean Monnet.
Vă rog să priviți cu atenție fotografiile de mai jos. De fapt, sunt bilețelele cu impresii de la copii din Centrul de plasament nr 6 Voluntari:
