Ce pretenții putem avea ca părinți când media mea de stat pe telefon e de 8 ore pe zi? Telefonul e jucăria mea, e normal ca și copilul să își dorească aceeași jucărie ca mine.
Am primit o serie de întrebări legate de relația pe care o are Nicholas cu telefonul. Ar fi imposibil să nu aibă acces la telefon din moment ce noi folosim în jurul lui telefonul foarte des. Dintre toți copiii, cred că el este cel care a avut cel mai repede contact cu tot ce înseamă tehnologie pentru că asta este realitatea la care trebuie să ne adaptăm. Nici părinții noștri nu au avut ce am avut noi, cum nici noi nu aveam ce au acum copiii noștri. Asta nu înseamnă că trebuie să ne încăpățânăm să îi creștem altfel decât e firesc odată cu evoluția tehnologiei și a internetului.
Da! Nicholas are acces la tabletă, la telefon, la televizor. Dar aceste lucruri se întâmplă controlat.
Am fost conștientă de la început că nu am cum să îl țin departe de televizor, de exemplu, din moment ce noi ne uităm la televizor. Din primele luni a stat în camera în care aveam televizorul, nu ca să se uite, bineînțeles, doar auzea. De asta am evitat și evităm în continuare posturile de desene animate când este el în cameră. Personajele din desenele animate vorbesc pițigăiat, smiorcăit și, auzind asta, automat i-ar intra și lui în subconștient sunetele respective. Am preferat să ținem televizorul pe posturile TV și să ne uităm în continuare la ce obișnuiam, pentru că în felul acesta aude în jurul lui cuvinte spuse corect și clar. Dacă Alesia vrea să se uite la desene animate, o face când nu e și Nicholas în cameră, fără să exagereze nici ea, bineînțeles.
Nu folosim niciodată televizorul sau alte distrageri atunci când suntem la masă, pentru că bebelușul nu trebuie să le vadă nici ca pe o rutină, nici ca pe o recompensă sau o cale prin care să îl convingem să mănânce. Din fericire, Nicholas e oricum un mâncăcios, nu întâmpinăm astfel de dificultăți, dar pot să vă spun că am auzit destul de multe cazuri în care părinții folosesc telefonul sau televizorul când copilul nu vrea să mănânce, lucru cu care eu nu sunt de acord.
Vezi această postare pe Instagram
Și ca să nu credeți că îmi e ușor să vorbesc doar pentru că nu am trecut prin asta, mi se întâmplă cu Alesia să nu vrea să mănânce dacă nu fac ceva ce vrea ea. În momentul acela, din partea mea, poate să nu mănânce, dar e important pentru mine să nu cedez în fața ei și să vadă că poate să mă aducă în starea pe care o dorește. Credeți-mă, când o să i se facă foame, o să mănânce. Cu Nicholas am avut puține momente în care nu a vrut să mănânce, din cauza dințișorilor sau când era răcit, dar nu l-am forțat să mănânce dacă nu voia. Atâta timp cât în mod regulat are un program de mese normal și eu știu că e hrănit cum trebuie, nu se întâmplă nimic dacă sare o masă într-o zi.
Revenind la televizor și telefon ca mijloc de distracție, televizorul încă nu l-a acaparat pe Nicholas, stă câteva minute și își găsește altă ocupație. De telefon însă e fascinat și, dacă aveți și voi problema asta vă spun și care e cauza: vede asta la noi, părinții. Dacă tu ca părinte, nu ești toată ziua cu telefonul în mână, nici un bebeluș de 1 an nu are cum să își dorească să se joace cu el, corect? Nicholas de multe ori vrea să mi-l ia din mână, dar, bineînțeles că de cele mai multe ori nu i-l dau, pentru că dacă sunt cu el mână în prejama lui înseamnă că am nevoie să fac ceva. Pune mâna pe el, îl trage spre el, dar dacă nu vreau să i-l dau, nu are cum să îl obțină, nici dacă se smiorcăie.
FOLLOW ME
După-amiaza sau seara, depinde cum am timp, îi pun eu pe YouTube cântecele și atunci îl las cu telefonul câteva minute. Îl place mult să asculte ceva animat, dansant. Dacă îi apare ceva ce nu îi place îl împinge spre mine să îi schimb, iar dacă vreau să îi iau telefonul începe să miorlăie, dar se oprește când vede că nu îl mai primește înapoi. Cel mai important este să nu cedezi.
Astăzi mi-a pus telefonul în mănâ să îi pornesc muzica, dar m-am prefăcut că nu înțeleg ce vrea, pentru că era foarte amuzant în încercarea lui de a-mi explica. După ce i-am dat drumul la muzică, vorbeam cu mama și era sonorul la telefon dat mai încet, așa că a început să se agite și să ne „certe” ca să facem liniște.
Așadar, nu văd televizorul sau telefonul ca pe niște dușmani, atâta timp cât noi, părinții suntem în control și știm să stabilim niște limite. Pentru el, toate aceste lucruri sunt niște atracții, niște descoperiri. Îl fascinează până și camera de filmat pe care o folosim atunci când pregătim video-uri, nu pentru că ar fi ceva interesant la ea, ci pentru că îl captivează pur și simplu.
Copilul nu este niciodată de vină! Noi îl învățăm prost, de cele mai multe ori, pentru că vrem să avem câteva momente de liniște.
Am vrut să aflu și părerea unui specialist, așa că l-am întrebat pe Dl. psiholog Radu Leca cum recunoaștem un bebeluș dependent de televizor/telefon/tabletă și care este părerea lui despre accesul copiilor la astfel de dispozitive?
Există câteva gesturi ușor de observat: neliniștea, plânsul isteric cu ochii umflați, lipsa voinței de a răspunde la stimulii obișnuiți și liniștirea instantă în momentul în care apare telefonul.
Niciun bebelus nu are voie sa se apropie de ecrane ce conțin 16 milioane de pixeli sau milioane de culori. Nu avem voie să facem asta copiilor noștri. Creierul este în dezvoltare, o dezvoltare ce va fi considerată de către personalitatea copilului o formă de manipulare a realității dacă va conține elemente din spațiul virtual. Minorul cu vârsta până la 5 ani nu va mai vedea realitatea ca fiind una adevărată, ci va prefera să stea în spațiul virtual.
După cum ați citit până acum, nu mă încadrez în profilul părintelui perfect, așa că nu judec și nu arăt cu degetul spre nimeni. Chiar și eu m-am aflat în situația asta, așa că nu sunt în măsură să condamn pe nimeni. Preferam să o las pe Alesia cu tableta în mână în loc să deranjeze tot restaurantul. Și am în jurul meu nenumărate exemple de persoane care fac același lucru. Important este să avem puțină grijă și să setăm niște limite. Dacă aș lăsa-o o zi întreagă în fața televizorului, sunt sigură că ar sta o zi întreagă. Dar eu controlez pentru cât timp are voie să facă asta. Când era mai micuță îi arătam unde trebuie să ajungă limba ceasului când se termină timpul, acum e mai mare și știe să citească ora ca să vadă când au trecut 30 de minute.
Dacă noi le găsim altă ocupație, totul se rezolvă. Când îi iau telefonul din mână lui Nicholas și începe să se smiorcăie, nu îl las în starea aceea până nu mai poate, îi ofer o alternativă, încerc să îi distrag atenția.
Cât încă e mic și orice vrea trebuie să treacă prin mine lucrurile sunt clar mai simple, dar pe măsură ce copiii cresc, se complică puțin. Vă las aici un articol pe care l-am scris acum câțiva ani despre pericolele pe care le ascunde internetul pentru copiii noștri și când e momentul să tragem semnalul de alarmă.
Aștept în continuare întrebările voastre pe pagina mea de instagram și o să răspund în continuare cu mare drag, imediat ce timpul îmi va permite.
Vezi această postare pe Instagram
Dacă privești ziua de luni ca pe un nou început, ești mai câștigat 🦩✨
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Dacă vrei să fii mereu la curent cu ceea ce postez, te invit:
1. Să mă urmărești pe INSTAGRAM – Aici răspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
2. Să te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
3. Să dai like paginii mele de FACEBOOK
4. Să te înscrii în grupul MĂMICI ȘI COPII FERICIȚI
Eu nu sunt deacord cu telefon/tableta/Tv la copii. Am un baietel de aproape 5 luni pe care nu il las deloc sa se uite la Tv. Avem unul in dormitor pe care rar il aprindem, mai mult pt lumina. Iar in sufragerie sau oricare alt loc in care exista televizor, incerc sa il intorc astfel incat sa nu se uite. Iar la restaurant niciodata nu o sa ii dau telefonul sau tableta sa mananc eu linistita, ci pot foarte bine sa ii iau jucarii de acasa. Am nepot de 1an si 8 luni, care tot asa nu are acces la media. La Tv stie ca e muzica pe youtube( dar are acces doar cand ne întâlnim si cantam/dansam impreuna), la telefon stie ca se vorbeste. Muzica o asculta pe Toniebox, canta si se pare ca are ureche muzicala( inca nu vorbeste). El este extrem de energic, dar la restaurant in primul rand mananca, da noroc cu fiecare, iar cand s-a plictisit primeste jucarii, carti de colorat sau pe rand mergem la o mica plimbare de explorare prin restaurant. Cred ca este important sa ii ferim cat mai mult de lumea virtuala si sunt constienta ca nu o sa putem face acest lucru toata viata.