Ce vrei să te faci când o să fii mare e întrebarea care ne urmărește încă de când am învățat să spunem primele cuvinte. Pare o întrebare ușoară la care ai voie să dai întotdeauna un alt răspuns. Așa că în funcție de poveștile pe care le-ai citit, oamenii pe care i-ai cunoscut sau filmele pe care le-ai văzut îți imaginezi în fiecare zi că ești astronaut, medic, pompier, vânzător de limonadă, pilot de balon cu aer cald, profesor, pălărier, magician… Aș putea să continui la nesfârșit.
Ne-am fi gândit acum 50 de ani că putem să fim vloggeri sau designeri grafici? Ne-am fi gândit acum 100 de ani că putem să fim oameni de televiziune? Ne-am fi gândit acum 200 de ani că o femeie poate să fie orice își dorește? Știm care o să fie oportunitățile profesionale din următorii 100 de ani?
Mă consider o norocoasă. M-am născut într-o perioadă în care avem atâta libertate, atâtea posibilități, atâta magie în jurul nostru. Am ajuns să fac ceva ce iubesc și copiii mei au toate șansele să facă același lucru. Munca nu mai e doar muncă, avem șansa să transformăm pasiunea în job, avem curajul să renunțăm după 30 de ani la profesia pentru care ne-am pregătit poate o viață întreagă și să ne dăm voie să facem orice. Să ne retragem undeva, în mijlocul naturii și să începem să producem gem. Să postăm o fotografie pe instagram și să ne anunțăm prietenii că de astăzi pot cumpăra de la noi gem cu gustul pe care îl știu din copilărie și să dăm astfel startul unei afaceri care să ne facă fericiți. Să ne trezim în fiecare zi cu zâmbetul pe buze și să lucrăm cu spor, făcând ceea ce iubim să facem.
Alesia vrea azi să meargă la balet, mâine la canto și echitație, apoi la gimnastică, renunță la jazz, începe cursuri la școala de televiziune. Evident că de o grămada de ori m-am supărat pentru că după o săptămâna voia altceva, trebuie să o ducem și să o luăm dintr-o parte diferită a orașului și la altă oră. Nu e ușor. Dar ne-am înarmat cu răbdare și o încurajăm să încerce cât mai multe lucruri și să-și exploreze toate pasiunile. Momentan spune că vrea să fie veterinar, pentru că iubește mult animalele. E foarte miloasă și de câte ori găsește vreo pisică sau vede vreun cățeluș vrea să aibă grijă de el. Dar până acum a vrut să facă încă alte o mie de lucruri și sunt sigură că până va ajunge să-și aleagă facultatea va avea și mai multe idei.
Alex e foarte pasionat de creșterea animalelor și de tot ceea ce ține de viața la țară. De când e mic vrea să își ia un tractor și până acum nu și-a schimbat opțiunile. În fiecare weekend fuge la Sinaia, unde s-a apucat de crescut iepurași și găini. Să-l opresc din asta când văd cât de mult îi place doar pentru că mi-aș dori să fie inginer? Nu. E într-o etapă a vieții în care asta e pasiunea lui, o înțelegem, o acceptăm și îl încurajăm cât de mult putem.
FOLLOW ME
Luna asta am participat la un experiment foarte interesant, pus la cale de Avenor College. Deși părea că este, mai degrabă, un joc, m-a ajutat să îmi dau seama că, de fapt, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să nu intervenim prea mult în alegerile pe care le fac copiii atunci când vine vorba de viitoarea lor meserie. De ce? Pentru că cele mai multe dintre meresiile la care ne raportam noi azi, în viitor nici nu vor mai exista. Mai jos puteți vedea un video simpatic, cu provocarea pe care am primit-o, de a vorbi despre meseriile din prezent dar și cum cred că își va pune viitorul amprenta asupra lor. Rapid și surprinzător, interviul acesta mi-a ridicat și câteva semne de întrebare. Dacă eu, un adult în toată firea, cu ceva vechime în lumea asta a oamenilor mari în care trebuie să te definești din punct de vedere profesional, am fost umită de denumirile unor potențiale job-uri sau am anticipat greșit evoluția celor din prezent, cum aș putea să-i spun copilului meu că știu mai bine? Cum aș putea să mă aștept ca el să știe ce drum TREBUIE să aleagă în viață?
Vă las și vouă materialul și sunt curioasă ce răspunsuri ați fi dat voi bazându-vă pe instinct.
Experimentul de mai sus mi-a demonstrat, încă o dată, cât de greșit este ca părinții să își proiecteze toate visurile lor neîmplinite asupra copiilor să-i împingă pe ei pe un drum pe care nu au avut curajul sau posibilitatea să meargă ei când erau de vârsta lor. Uneori e vorba de un vis neîmplinit, alteori pentru că își doresc ce e mai bine pentru copilul lor. Cele mai mari greșeli le facem din prea mare iubire. Vrem să îi fie bine, vrem să aibă stabilitate financiară și să treacă prin mai puține greutăți decât noi, vrem ce e mai bine pentru ei, corect? Dar cum rămâne cu ceea ce vor ei? Cu șansele lor de a greși, de a se ridica și de a încerca din nou? De curajul de a renunța și a o lua de la capăt având încredere în ei că data viitoare va fi mai bine?
Am auzit de atâtea ori „du-te la medicină, fă-te programator, că asta e meserie de viitor” sau „nu te face profesor/actor/dansator” că mori de foame. Cine ne garantează că o să avem succes dacă urmăm o statistică? De unde știm care vor fi cele mai bine plătite meserii în următorii 30 de ani? Topurile se schimbă de la un an la altul. Dar știți ce rămâne constantă? Pasiunea, dragostea, visul.
Cunosc atâția persoane care au ajuns la 40 de ani să regrete că nu și-au ales alt drum în viață și că nu au avut curajul să încerce altceva. La fel cum cunosc și oameni care au terminat o facultate și au ajuns să lucreze în cu totul și cu totul alt domeniu pentru că și-au urmat pasiunea. Aici mă încadrez și eu. 🙂
Vezi această postare pe Instagram
Așadar, nu există un răspuns corect la întrebarea „ce vrei să te faci când o să fii mare” și nici o limită de timp. Vă încurajez să vă dați voie să răspundeți la întrebarea asta chiar și după ce „sunteți deja mari”. Trezește-te în fiecare zi și gândește-te ce vrei să faci, ce poți să faci ca viața ta să fie mai frumoasă. Întreabă-ți copilul nu ce meserie vrea să aibă, ci de ce are nevoie ca să fie fericit. Poate că nu are un răspuns și că nu vei știi cum să îl ajuți să ajungă acolo unde își dorește, dar tot ce poți să faci tu este să îl încurajezi și să încerci să îl pregătești pentru orice i-ar aduce viitorul. Lasă-l să încerce lucruri noi, să facă activități extra-școlare și să se dezvolte.
Sunt tare curioasă să aflu de la voi ce job-uri credeți că vor dispărea în urămătorii 100 de ani? Aștept răspunsurile voastre în comentarii.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE. Pe mine mă găsești zilnic și pe pagina mea de facebook, Instagram sau pe canalul de Youtube.
Hai cu mine pe:
Facebook: https://www.facebook.com/ela.craciun/
Instagram: https://www.instagram.com/elacraciun/
YouTube: https://www.youtube.com/elacraciun
Eu as fi vrut sa fiu profesoara.Dar dumnezeu nu a vrut.M-am ales cu handicap de grad 1.You EU vrea sa mearga pe info
Ce frumos că îți doreai asta 🙂 Din păcate, soarta are uneori alte planuri pentru fiecare
Cred ca nu vor mai fii ca meserii ingineri mecanici, învățători.
Nu știu ce să zic despre învățători… Poate se vor împărți altfel ciclurile de învățământ, dar cred că meseii precum cea de dascăl, de profesor vor rămâne cu noi 😀
Un super articol chiar mi-a făcut plăcere să citesc fiecare rand. 😘
Tu ce ai fi răspuns? :))
Nu cred ca o sa dispara vreunul 😁