Se spune că timpul nu iartă pe nimeni. Eu zic că timpul este exact aşa cum ne este şi sufletul. Ce vreau eu să spun este că frumuseţea este un dar cu care ne naştem, dar pe care îl putem pierde dacă nu rămânem buni şi pozitivi. Sau dacă nu încercăm să fim cât mai buni, amabili, drăguţi, generoşi, atenţi, preocupaţi de binele celor de lângă noi.
Anii nu iartă pe nimeni. Trec şi ne schimbă. Pe unii în bine, pe alţii în mai puţin bine
Anii trec peste noi toţi, niciunul nu scăpăm. Iar eu sunt cel mai bun exemplu pentru mine. Am obiceiul de a mă „evalua” din când în când. Îmi iau repere în timp. Ce făceam acum 5 ani? Apăruse în viaţa mea Alesia. Eram mamă pentru a doua oară. Mamă cu experienţă, femeie matură, dar la fel de emoţionată de ceea ce mi se întâmpla, mă copleşea fericirea de a avea doi copilaşi cuminţi şi buni. Ca soţie, de când a apărut Alex în viaţa mea, mi-am dat seama cât de fericită trebuie să mă simt pentru că am alături un bărbat înţelegător, răbdător, atent şi bun. Apoi, privesc înapoi către cariera mea. Cine eram şi cum m-am transformat în ultimii zece ani. În 2006 eram o tinerică, timidă, sfioasă. Zâmbesc când îmi amintesc că eram la început şi încercam să fac totul cât mai bine, să nu supăr pe nimeni şi în acelaşi timp, încercam să învăt cât mai mult. De la fiecare om cu care intram în contact. Am amintiri minunate adunate din redacţia The Money Channel. Era o redacţie micuţă, dar cu oameni tineri şi foarte pricepuţi. Am admirat elanul şi forţa lor. Pe unii i-am redescoperit în redacţia Antenei 3. Pe alţii i-am văzut, mai târziu, în funcţii publice la Guvern, la BNR, la BVB, la ASF şi nu numai. Şi peste ei a trecut frumos timpul.
Cum sunt eu faţă de cum eram în urmă cu zece ani?
Mă simt mult mai tânără.
Mai generoasă.
Mai desteaptă :))
Dar nu mai modestă! 😀
Mă simt mai responsabilă.
Mai creativă.
Mai îndrăzneaţă şi totodată mai echilibrată.
Mă simt puternică. Uneori simt că aş putea să fug până la capătul lumii şi înapoi. Sau să zbor cu o viteză mult mai mare decât a unei rachete spaţiale.
Azi am şi mai multe vise decât aveam atunci.
Când am rămas însărcinată cu Alesia, îmi doream să am un blog pe care să îl citiţi şi o emisiune despre bine şi frumos. Habar nu aveam cum voi face, dar îmi doream. Aşa au apărut „Simplu, frumos şi bun. Acum.” şi „Numai de bine”
Cum mă văd peste cinci sau zece ani? Ei bine, aici aş putea să spun multe. Dar nu vreau să vă spun ci să vă las pe voi să vedeţi ceea ce fac. Şi vă mai spun ceva: vă pregătesc noi surprize care, sper eu, să vă bucure şi să vă ajute să fiţi mai frumoşi, mai fericiţi, mai sănătoşi, mai voioşi!
PS: voi unde aţi fost şi unde vă vedeţi peste x ani? Şi nu uitaţi să rămâneţi buni şi frumoşi! 🙂
