Iubirea este vitală în dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copilului
Am ales să vorbesc despre iubirea de sine în această lună pentru că mi-am dat seama că tocmai acest sentiment şi această recunoaştere se află la baza a tot ceea ce suntem sau nu suntem fiecare dintre noi, pe parcursul trecerii noastre pe acest pământ. Cu atât mai mult, îmi dau seama cât de important este acest aspect pentru copii, cum le influenṭează iubirea de sine iubirea pentru tot şi toṭi cei care îi înconjoară şi cum, noi, părinṭii, este necesar să-i ajutăm să îmbrăṭişeze această teorie şi practică a iubirii de la vârste foarte fragede.
Ca să ne ajute să înṭelegem acest mecanism, am apelat la psihologul Florence Drăghici, care ne-a introdus în ceea ce înseamnă devenirea emoṭională a copiilor: “Prima şi cea mai importantă nevoie a copilului este aceea de a fi iubit. Fiecare copil este asemenea unui pahar gol şi singurul mod prin care poate fi umplut este acela de a-i arăta iubire. Doar atunci când paharul este plin, copilul poate să înceapă să dăruiască, la rândul său, iubire. Iubirea este foarte importantă în dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copilului şi de aceea părinţii trebuie să se centreze în primul rând pe aceasta”, ne spune Florence.
Un rol important în viaţa tuturor copiilor îl joacă modelele după care să se ghideze în viaţă: „Viaţa de familie este prima şcoală a emoţiilor. Această şcoală emoţională nu înseamnă doar ceea ce le spun părinţii copiilor lor sau ceea ce fac pentru ei, ea presupune, de asemenea, modelele oferite de părinţi prin felul în care ei înşişi îşi tratează propriile emoţii şi pe cele care apar în relaţia soţ-soţie. Primele modele ale copiilor sunt, într-adevăr, părinţii. Aceştia trebuie să ştie că copilul are nevoie să fie alintat, mângâiat şi îmbrăţişat, să i se ofere căldură şi confort emoţional, să se simtă dorit şi înţeles. Părintele trebuie să-i împărtăşească copilului propriile valori pentru ca el să se simtă în siguranţă şi să înveţe, prin imitaţie, să le transforme în valori personale”, continuă să ne explice Florence Drăghici.
Nu este suficient ca părinţii să simtă, să creadă sau să ştie că îşi iubesc copilul, ci copilul trebuie să perceapă el însuşi această iubire.
Iubirea trebuie să fie necondiţionată, independent dacă copilul este bun sau rău. Este destul de uşor să iubeşti un copil atrăgător, sănătos, cu o fire plăcută. Dar comportamentul negativ al unui copil poate fi un strigăt de iubire, iar părinţii trebuie să înţeleagă atunci că acesta are nevoie de dragoste, de compasiune şi de ajutor. Părintele trebuie să discute cu el despre modul în care se comportă şi să-l facă să înţeleagă că îl iubeşte tot timpul, indiferent dacă este bun sau rău.
Iată ce ne sfătuieşte psihopedagogul: „Ascultă-l cu atenţie, fă-ţi timp să stai cu el ori de câte ori are nevoie de tine, mângâie-l, îmbrăţişază-l, spune-i cât de mult îl iubeşti, fă-i daruri! În felul acesta, îi vei împlini nevoile fizice şi emoţionale, iar copilul se va simţi iubit. Este dreptul oricărui copil să fie iubit şi acceptat pentru simplul fapt că există.”
FOLLOW ME
Primind iubirea necondiţionat, copilul va căpăta încredere în sine, va învăţa să ia decizii bune, potrivit vârstei lui, va învăţa să-şi asume responsabilităţi. Însuşindu-şi aceste aptitudini fundamentale de viaţă, copilul se va simţi bine în propria piele, va avea o stimă de sine crescută şi o imagine de sine corespunzătoare. În acel moment, copilul va şti să se iubească pe sine privindu-se în oglindă, care nu este altceva decât modelul parental pe care l-a avut în faţă, încă din prima lui zi de viaţă.
Pe aceeasi tema:
Cuvintele pot construi copiii și îi pot distruge la fel de ușor. 25 de lucruri pe care să le spui copilului tău în fiecare zi 
Când cel mic învaţă de la fratele mai mare: Alesia zice că e fericită că Alex o învaţă tot ce ştie el 
7 lucruri pe care copiii le învață din desenele animate 
7 lucruri pe care le putem învăța de la copiii noștri
