fbpx
#VIATACUCOPII

Cum să nu le mai fie frică copiilor de examen

Scris de Ela Crăciun la 28 octombrie 2019

De câte ori mă întreabă mămicile dacă mie nu îmi e greu cu Nicholas, mă gândesc că de fapt, cu el îmi e cel mai simplu.  Cred că am mai zis asta și pe blog: copii mici, probleme mici; copii mari, probleme mari. Cred că nici cea mai mare criză de plâns a lui Nicholas (mai nou e un prețios și dacă se lovește de ceva, plânge imediat DACĂ e cineva prin preajmă să îl vadă, nu irosește lacrimile) nu se compară cu toată agitația pe care o creează în casă Alex și Alesia. Și împreună, și separat.

Despre Alex nu am mai povestit de mult pe blog, nici nu prea mai e prezent în postările mele, pentru că deja e la o vârstă la care noi nu mai suntem suficient de cool pentru el, are alte preocupări. Dimineața citesc cărți pentru bebeluși, seara o să îmi iau pentru adolescenți, că se complică lucrurile. Anul viitor trece în clasa a VIII-a și nici nu vreau să mă gândesc ce ne așteaptă. Am niște prietene care au copiii mai mari și dau anul ăsta evaluarea națională și sunt mega panicate și stresate.

Eu nu știu cum o să fiu, probabil nu se instalează această panică până nu ești pus în fața faptului împlinit, dar îmi place să cred că o să fiu zen, ca să îi creez și lui Alex un mediu în care să se simtă relaxat. Nu aș vrea să se streseze mai mult decât e cazul. Îmi amintesc că atunci când eram de vârsta lui eram foarte flower-power. Tot așa, în clasa a 8-a, se dădea examen la sfârșitul anului. Toți părinții erau stresați, să luăm note mari, să intrăm la licee bune. Noi eram mai mult cu gândul la faptul că trebuie să ne distrăm cât mai putem în ultimul an și deja ne visam toți boboci. Numai că până la examene și admitere la liceu, mai aveam și tezele normale. Ei și eu am reușit să iau în teza la limba română din semestrul I 4,40. Când a auzit mama s-a supărat foarte tare pe mine și îmi amintesc că mi-a luat inelele. 😂 Aveam și eu, și colega de bancă niște inele frumoase (eram pasionată de pe atunci de bijuterii) și a doua zi când ne-am întâlnit la școală, rămăseserăm amândouă fără ele. Bineînțeles că până la urmă am învățat, mi-am mărit și media, am intrat și la liceu și a fost totul bine.

Alex învață destul de bine, nu am avut probleme cu el și nici nu îmi imaginez că o să ne facă surprize în ultimul an de școală generală. Mama se implică foarte mult în tot ce ține de școală și s-ar putea ca și în cazul lui să fie tot ea mai stresată decât noi toți. Lui nu știu ce o să îi ia dacă vine cu notă mică: găinile, iepurii…

Cred că în ultimul an de școală presiunea e oricum foarte mare pe copii. Fiecare vrea să pară tare în fața celorlalți, își fac planuri să meargă împreună și la liceu, vor să nu se facă de râs în fața celorlalți (eu nu sunt neapărat de acord cu asta, mi se pare că nu ar trebui să ne influențeze ce zic alții despre noi). E normal ca și noi, ca părinții, să ne dorim tot ce e mai bine pentru ei, dar indicat ar fi să nu ne strezăm și să nu îi stresăm nici pe ei.

Pentru prietenele mele, dar și pentru alți părinți care au anul acesta copiii în clasa a VIII-a, am pregătit un material alături de Diana Popa. Diana este psiholog și fondatoare IMPACT, program de pregătire a copiilor pentru prima lor mare încercare: Evaluarea Națională. 

Cu ce probleme se confruntă copiii de clasa a VIII-a?

Adolescența nu a fost niciodată o etapă de viață “ușoară”, nici pentru părinți, nici pentru cei care se află la acea vârstă. Ea vine cu multe provocări. Adolescentul dorește adesea drepturi egale cu cele ale adulților, dar ar prefera să nu își asume responsabilitățile și obligațiile corespunzătoare. În același timp, adulții pretind de la adolescenți obligațiile statutului de “adult”, dar preferă să nu îi acorde și drepturile respective.

Adolescentul se găsește astfel undeva, “între 2 lumi”, fără a aparține clar niciuneia dintre ele, ceea ce crează o stare de frustrare și revoltă.

Progresul tehnologic nu ușurează deloc situația. Dimpotrivă. Există mai multe studii, în ultimii ani, care au arătat, de exemplu, că prezența pe rețelele de socializare este un factor puternic de stres, prin faptul că tinerii se simt cumva “datori” să fie mereu disponibili, să reacționeze la postările “prietenilor” și să răspundă rapid la mesajele pe care le primesc pe Facebook sau Instagram.

În plus, în clasa a VIIIa, o provocare suplimentara este Evaluarea Națională care are o importanță mare pentru intrarea la un anumit liceu. În multe situații, aceasta devine un element de stres suplimentar.

Care sunt riscurile?

Riscurile sunt, în primul rând, de dezechilibre emoționale. Manifestările pot fi foarte diferite. Unii copii devin rebeli, alții anxioși sau depresivi. Orice schimbare de comportament trebuie “investigată” cu foarte mare delicatețe. Pe de altă parte, poate fi comod să ai un copil cu rezultate școlare foarte bune și care nu îți face „probleme”. În astfel de situații întrebarea este cât de „bine” este, de fapt, acel copil? Este mult mai ușor să înțelegi că ceva nu este în regulă, atunci când nu te mai înțelegi cu copilul tău sau când este trist și retras o perioadă mai lungă. În realitate, atât comportamentele de „răzvrătire”, cât și cele de „retragere” sau de „conformare” sunt doar soluții diferite prin care adolescenții încearcă să supraviețuiască avalanșei de trăiri cu care se confruntă. Restabilirea unui echilibru emoțional este esențială atât pentru creșterea performanțelor școlare, dar mai ales pentru dezvoltarea lor pe termen lung.

Cum îi pot ajuta părinții?

Principalul lucru pe care îl pot face părinții este să își controleze, cât mai bine, propria stare de anxietate. De multe ori, îngrijorarea legată de rezultatele la Evaluarea Națională și de Admiterea la un liceu este nu atât a copiilor respectivi, cât a părinților. Mânați de cele mai bune intenții și dorind să le fie cât mai bine copiilor, din păcate, acțiunile părinților au, uneori, exact efectul invers. În mod inconștient, copiii preiau starea de agitație și de îngrijorare care se manifestă în jurul lor, fără să știe apoi ce să facă cu ea, cum să o gestioneze.

Apoi, este important ca părinții să reușească să păstreze legătura cu copiii lor în această etapă de viață. Este perioada răzvrătirilor, a contestării autorității parentale și uneori este foarte dificil să se păstreze o comunicare deschisă. Direct sau indirect, este însă foarte important ca părintele să rămână conectat cu ceea ce trăiește, simte copilul. Aici intervine rolul important pe care îl poate juca un alt adult din preajma adolescentului. Poate fi un prieten de familie, nașul, nașa, un unchi sau o mătușă, dar cel mai bun sprijin îl poate oferi un profesionist (psiholog, psihoterapeut, consilier de dezvoltare personală) specializat în lucrul cu copii și adolescenți.

Ce face școala în acest sens?

Din păcate, foarte puțin și asta doar în cazul acelor copii care au șansa să întâlnească profesori cu un nivel ridicat de inteligență emoțională. Una dintre formulele “matematice” care mie îmi place foarte mult și pe care se bazează programele de dezvoltare personala pe care le realizez pentru copii și adolescenți este următoarea „Învățare = <Informație> x <Emoție>”. Practic, fără Emoții nu există Învățare, în sensul profund al termenului. Pot exista rezultate școlare bune, dar nu Învățare autentică, pe termen lung.

Învață copiii prea mult?

Datorită programelor foarte încărcate este nevoie ca elevii să investească tot mai mult timp în pregătirea teoretică. Din păcate, de multe ori, prea teoretică și abstractă, prea puțin corelată cu viața lor reala. Din acest motiv, în învățământul formal, de la clasa I pana la clasa a VIII-a se alocă din ce în ce mai puțin timp dezvoltării emoționale a copiilor și, apoi, adolescenților.

Mulți copii fac pregătiri suplimentare, la Limba română și Matematică, încă din clasa a V-a sau a VI-a, dacă nu chiar mai devreme. În clasa a VIII-a, având în vedere și miza Evaluării Naționale, acestea sunt cvasi-generale. Problema nu este legată, în sine, de faptul ca acești copii învață prea mult. Nu există „prea mult” în ceea ce privește învățarea. Problema este ceea ce se valorizează prin astfel de Evaluări și, prin urmare, se urmărește și prin toate pregătirile pe care le fac copiii. Sunt niște tipare deja cunoscute, niște reguli pe care trebuie să le respecți ca să obții o notă cît mai bună și, prin urmare, acestea sunt exersate până la automatism. Gândirea critică, creativitatea nu își au locul foarte mult în acest context și, ca atare, pentru o eficiență cât mai mare, sunt neglijate. Din păcate, se poate rata astfel startul ferestrei de oportunitate uriașe pe care o avem în perioada adolescenței. Adolescența este etapa în care se testează cel mai mult limitele, de orice fel. Această curiozitate nativă și curajul de vedea lucrurile altfel, trebuie doar ghidată inteligent de către adulții din preajma adolescenților, pentru a nu se pierde. Din păcate, în general, în școala românească de astăzi „nu este timp” și pentru asta.

Care este soluția?

Pentru a performa într-un sistem, este nevoie să respecți regulile după care acesta funcționează. Așa încât, din păcate, atâta timp cât criteriile după care este judecată performanța, nu se schimbă, nici modalitățile de creștere a performanței nu se vor schimba.

Dincolo de asta, însă, în mod cert, mai ales pe parcursul clasei a VIII-a, în fața primei lor mari provocări, copiii au nevoie de susținere emoțională. Au nevoie să simtă apartenența la un grup în care să se identifice cu ceilalți prin preocupări și îngrijorări comune, în care să se poată susține reciproc, dar și de atenție specială, acordată individual, ca și cum el/ea ar fi în acel moment cel mai important om din lume. Au nevoie de un cadru de siguranță în care să își poată exprima deopotrivă încrederea, curajul, dar și temerile și frustrările.

Au nevoie, de asemenea, să găsească variante de activități prin care să își mențină vie creativitatea, să nu își blazeze curiozitate, să își hrănească acea parte din creier care are nevoie de noutate și provocare.

O astfel de soluție propune și noi, prin programul IMPACT, care a fost gândit special ca un program de susținere și însoțire a adolescenților pe tot parcursul clasei a VIII-a. Este un alt fel de pregătire care, așa cum spunea o bună prietenă, „trece dincolo de partea din creier ocupată cu noțiuni de română și matematică”, pentru că, Evaluarea Națională este un eveniment pe care fiecare copil îl trăiește cu toată ființa lui.

Programul se desfășoară ca o combinație de întâlniri de grup și ședințe individuale de consiliere, pentru a acoperi cât mai bine și nevoia de apartenență si pe cea de individualizare:

7 workshop-uri (coaching de grup)
Fiecare workshop (2h, max. 6 participanți) combină o temă de dezvoltare emoțională cu tehnici de învățare conștientă.
14 ședințe de consiliere (coaching individual)
Fiecare ședință (1h) este adaptată participantului. La prima ședință este recomandat să participe și unul/ambii părinți.
3 rapoarte, transmise prin email, în lunile Decembrie, Martie și Mai

În cadrul activităților folosim Stabilirea de obiective, Jocuri pentru stimularea gândirii critice și a creativității, Lucrul cu metafore și alte tehnici interactive, pentru a învăța cum să învățam.

Fiecare persoană are propria strategie de succes. De multe ori o aplică în mod inconștient, dar “secretul” este ca fiecare să o descopere pe cea proprie, să înțeleagă ce și cum funcționează cel mai bine în cazul său și apoi, să o folosească de fiecare dată când își propune ceva nou, indiferent că este vorba despre Evaluarea Națională, BAC sau orice alt proiect personal.

Foto cover: Ok Magazine

Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE. Pe mine mă găsești zilnic și pe pagina mea de facebook, Instagram sau pe canalul de Youtube.

Hai cu mine pe:

Facebook: https://www.facebook.com/ela.craciun/
Instagram: https://www.instagram.com/elacraciun/
YouTube: https://www.youtube.com/elacraciun


2 thoughts on "Cum să nu le mai fie frică copiilor de examen"

  1. Magda spune:

    Foarte bun articolul, multumesc mult pentru sfaturi!

  2. Hortensia Stefan spune:

    Ar fi fain un articol detaliat despre proiect. Suna interesant si ar trebui mediatizat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

--