Oricât de multe cărți de parenting citim și cât de mult ne străduim să le oferim cea mai bună educație copiilor noștri, când ei fac ceva ce considerăm că este „greșit”, ne blocăm. Li se întâmplă și celor mai buni dintre noi. Încercăm din răsputeri să le oferim cele mai bune repere și un exemplu pe care să-l urmeze în viață, dar chiar și cei mai cuminți copii fac trăznăi.
Din discuțiile pe care le-am purtat cu alte mămici, mințitul este unul dintre comportamentele celor mici foarte greu de gestionat. Te întrebi de unde a învățat să mintă?, de ce a simțit nevoia să îmi ascundă asta?, unde am greșit?
Copiii descoperă lumea în primii ani de viață, prin încercare – eroare. Ei nu cunosc nimic din normele sociale pe care noi le-am stabilit. Ei nu știu cum să se comporte în anumite situații, până când nu se lovesc de ele. De aceea, toți copiii trec printr-un episod de NU. Spun nu la orice, încercând să își descopere propria putere de decizie.
Același lucru este valabil și în cazul minciunii. Dacă un copilaș de 3-4 ani va răspunde nu, dacă îl întrebi ai mâncat bomboane la bunici?, el nu vrea să mintă sau să te supere. Pur și simplu vrea să vadă… ce se întâmplă. Iar reacția pe care tu, ca părinte, o ai la 3-4 ani, va defini și cum se va raporta copilul la minciuna mai târziu, în adolescență, de exemplu, când lucrurile stau cu totul altfel.
Așadar, ce poți face pentru a-i învăța pe cei mici să nu mintă, dar lăsându-le un spațiu necesar pentru a descoperi lumea.
1. Nu te enerva
Chiar dacă poate fi frustrant să vezi că micuțul tău te minte, nu te enerva în fața lui sau pe el. Îi vei transmite faptul că acest comportament îți atrage atenția și e posibil să o facă pe viitor doar pentru a fi băgat în seama.
2. Discută despre consecințe
Explică-i, pe limba lui, de ce nu este bine să minți, dar și faptul că acțiunile lui au urmări. Spune-i că cei mințiți își pierd încrederea în persoanele mincinoase. Pune-i întrebări precum: dacă eu ți-aș spune că te las să te joci, dar de fapt te mint și te îți iau jucăriile, cum te simți?, probabil va spune trist sau dezamăgit. Atunci îi spui că și tu ești dezamăgită când vezi că el te păcălește sau te minte că a mâncat sau nu bomboane sau că a stricat ceva. Dacă vezi că a minți îi intră în obicei, testându-ți limitele, apelează la consecințe precum: dacă minți, nu vei mai avea acces la jucăria ta preferată timp de o săptămână.
3. Nu îl acuza de minciună
Chiar dacă ai fost dezamăgită de comportamentul copilului tău, nu îl acuza că minte de fiecare dată când ție ți se pare în neregulă. Dacă ți-a zis că a mâncat tot din farfurie și ai descoperit că a dat mâncarea cățelului, să spunem, data viitoare când e farfuria goală nu îi spune: sigur ai mâncat tu? sau i-ai dat cățelului. Vei semăna în sufletul lui nesiguranța, faptul că nu este crezut și atunci va recurge la tot felul de metode de a-ți atrage atenția, inclusiv minciuna.
4. Arată-i empatie
În funcție de motivul pentru care copilul tău te minte, încearcă să-i arăți înțelegere și să îi oferi opțiuni. Înțeleg că nu ți-a plăcut mâncarea, dar data viitoare îmi poți spune și găsim alte variante sau ți-a fost poftă de bomboane, și mie îmi plac dulciurile, dar nu le mâncăm în secret. Dacă a făcut o boacănă și a stricat ceva, întreabă-l de ce ți-a ascuns pățania. E posibil ca un eveniment din trecut să fi declanșat asta. De ce ai simțit nevoia să minți că nu ai spart ghiveciul? Te-ai speriat? Ți-a fost frică că o să te cert?
5. Transformă totul într-o poveste sau un joc
Copiii învață mult prin joacă și se exprimă mult mai bine dacă intri în lumea lor. Inventează o poveste despre un băiat/fetiță care spune minciuni și care sunt urmările (Pinocchio, de exemplu, poate fi o inspirație). Jucați-vă de-a detectorul de minciuni și vezi care sunt subiectele sensibile. Vei vedea, micuțul tău se va deschide și va mărturisi de ce minte și vei ști cum să remediezi.
Succes!
Îți mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă ți-a plăcut, îl poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Mulțumim frumos pentru articol 🥰