De Crăciun am făcut miracole! PS: Și supraviețuirea este un miracol

Ela Crăciun » CHICMOM » De Crăciun am făcut miracole! PS: Și supraviețuirea este un miracol

Dragii mei, trebuie să vă mărturisesc că, de Crăciun, eu cred cu toată tăria în miracole, iar anul acesta nu am făcut excepție. Doar că am schimbat puțin tonul poveștii și am crezut cu toată tăria (de maxim 32% a palincii primite de la prieteni) în miracolul de a reuși să mănănc un cozonac întreg la o masă. A fost un Crăciun altfel, cu miracole la fiecare pas, despre care vă voi povesti imediat.

Crăciunul meu a început mai devreme cu două săptămâni, când am primit cadou o fractura de coccis. Pentru cei care nu știu ce înseamnă asta, nu vă obosiți să căutați în dicționar. Este o durere în zona de jos a coloanei sau, pe românește, mi-am rupt fundul. Durerea în acest loc proverbial să știți că este muuult mai puternică decât se spune prin proverbe așa că am decis să nu mai folosesc niciodată sintagma „mă doare în fund”. Efectele pe termen lung ale durerii mele au fost dureroase și din alte puncte de vedere. Condiția mea fizică mă va împedica să fiu la pupitrul știrilor de dimineață în următoarea lună, ceea ce m-a făccut să mă întreb ce voi face cu toate sâmbetele și duminicile în care mă voi trezi, din reflex, la ora 3 dimineața. Primul weekend departe de știri a fost exact așa cum îmi imaginam: nedormit. M-am trezit la ora 3 și nu am mai putut adormi. La 7 mă uitam la televizor să văd ce știri sunt în weekend.

În sfârșit a venit și Ajunul! Ca de obicei, plecăm în vizită la părinții mei care mă așteaptă cu toate bunătățile tradiționale cu care mă răsfață de mică. Aș fi vrut să mă îmbrac pentru ocazie dar fractura mă împiedică să port tocuri, deci acum va trebui să îmi port cu deminitate complexul de a fi cea mai scundă din clasă. Asta nu ar fi fost o problemă, dacă statura mea mai mică nu ar fi scos în evidență coapsele răsfățate de sarmale și turtă dulce și învoite pe caz de boală de la sală.

Pentru că sunt o fire optimistă, în ziua de Crăciun m-am bucurat de toate cadoruile. Dacă unul din ele nu ar fi fost o cremă de slăbit, (Mulțumesc dragă Moșule, sper să primești o cremă antirid) probabil că magia Crăciunului ar fi strălucit ceva mai vesel în ochii mei. Și tot nu m-am lăsat demoralizată. Magia poți să o faci și singur! mi-am spus eu cu voce tare. Părea a fi o rezoluție bună dacă vocea mea nu ar fi scârțâit ca o clanță neunsă în timp ce îmi propuneam lucruri magice. O durere în gât mi-a tăiat elanul de a proclama vitejește magia auto-proclamată a Crăciunului.

Nimic nu îmi va înfrânge tăria de caracter! am decis în timp ce lângă farfuria de sarmale am așezat pe nesimțite un pahar cu pălincă de țară. Desigur, la al doilea pahar durerea aproape că dispăruse fapt care mi-a permis să reiau masa cu un delicios cozonac. „Doar acum, de Crăciun” mi-a spus. Din acel moment, am reușit să îmi depășesc limitele. Știu, suna bine, dar nu este. Singurele limite pe care le-am depășit sunt cele ale sarmalelor cu pâine pufoasă și ale cântarului pe care l-am declarat – oficial – un dușman al spiritului de Crăciun. Acest Grinch mi-a distrus o bună parte din a doua zi de Crăciun cu rezultatele lui nedrepte și total neadevărate.

Crăciunul a trecut iar eu m-am întors acasă, unde, într-un exercițiu de voință și lucidiate, am început să beau apă plată cu salată. Dar vă mărturisesc sincer că mi-e dor de Crăciunul meu cu excese de la ai mei. Am râs (poate prea mult) am mâncat (poate și mai mult), am jucat Monopoly și m-am uitat la televizor. Nu e nimic glamour în asta, dar a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viața mea. Chiar dacă nu s-a întâmplat nimic senzațional, fericirea de a lenevi alături de familie și a face tot ce nu ai voie să faci în restul anului, eu o numesc MAGIE! Aceasta a fost magia mea de Crăciun!