Din 6 în 6 ani, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un nou membru al familiei. 💗 Am spus mereu că este o diferență ideală de vârstă între copii, din punctul meu de vedere, pentru că am reușit să ne bucurăm la fiecare în parte de toate etapele importante, având ajutorul și înțelegerea frățiorilor mai mari. Recunosc însă că am avut și momente în care mă relaxa gândul că în sfârșit a devenit puțin mai independent copilul, pe la 5-6 ani și că putem să ne reluăm din activitățile de cuplu sau ieșirile mai dese cu prietenii. Și-apoi, pac, încă un bebeluș! 🫣 Suntem acum cu Nicholas în etapa în care ne bucurăm că merge la grădiniță și e băiat mare. Simțim de fiecare dată că, odată cu independența lor, vine și independența noastră de care ne e uneori extrem de dor. Dar, de fiecare dată când îi pun seara la culcare sau când îi găsesc dimineața cățărați peste noi în pat, îmi dau seama că mai mult decât de „libertatea” mea, cel mai dor îmi e de momentele lor de bebelușeală… Fiecare perioadă are magia ei, dar nimic nu se compară cu senzația de a-ți ține bebelușul mic, mic, mic în brațe… Vouă de ce perioadă din viață vă e mai dor? #ZiuaDorului
