Copiii cu vârsta sub şapte ani sunt precum un bureţel care absoarbe informaţia, reţin ceea ce văd şi încearcă să facă ceea ce văd la părinţi, bunici sau fraţi mai mari. Tocmai din acest motiv este extrem de important ce şi cum îl înveţi să facă, având încredere în el şi încurajându-i să facă lucruri care, aparent, par mult prea grele pentru ei sau nepotrivite vârstei.
Ce faci în copilărie îţi va deveni obiceiul de la maturitate
Am auzit diferite păreri referitoare la faptul că cei mici (nu) ar trebui să ne ajute în treburile casnice. Unele pro, altele contra. Am stat de vorbă cu proaspeţi părinţi şi cu părinţi ai căror copii sunt deja mari. Cei care spun că nu ar trebui să îi lăsăm pe prichindei să ne ajute (e mult spus că ne ajută, de multe ori ne şi încurcă, deşi ei cred că ne sunt de ajutor), spun că aceştia nu au timp să facă treabă, că vor face când vor creşte, că „treaba” lor este să se joace şi să îşi „trăiască” pe deplin copilăria. Da, într-o oarecare măsură aşa este, dar să nu uităm că ceea ce fac în copilărie va deveni obiceiul de la maturitate.
În urma experienţei pe care am avut-o cu Alex și Alesia, am ajuns la concluzia că cei mici trebuie să fie implicaţi în activităţile din casă. Spun asta cu toată responsabilitatea. De când era mic şi mergea la Sinaia, mama şi tata îl ţineau pe lângă ei în grădină când făceau treabă. Alex îi ajuta cu ce putea, uda o floare, hrănea câinele ori cine ştie ce mai făcea.
Acum, copilul meu este foarte priceput în ale grădinăritului, iubeşte atât de mult plantele, florile şi legumele, iubeşte şi protejează animalele. Când era mai mic, mi s-a întâmplat să mergem în parc şi să mă atenţioneze să nu calc pe gândăcei. În casă nu trebuie să stau după el să îi strâng lucrurile, nu îi spun eu să facă ordine. Alex ştie că este frumos şi important să fie ordonat şi disciplinat. Nu mă laud, meritul este în mare parte al bunicilor, însă un astfel de copil este o minune la casa oricui.
Dacă mă urmăriți de ceva vreme, cred că știți și cât de departe a mers pasiunea lui pentru animale și treburile casei și cât timp își dedică îngrijirii „fermei” pe care și-a făcut-o la Sinaia.
Cu ce sarcini ne pot ajuta copiii în casă:
După masă, învaţă-l să ducă farfuria la chiuvetă
Îl va responsabiliza şi va simţi că ai încredere în el. Din punct de vedere psihologic, copii au mare încredere în ei atunci când observă că pot face ceva ce fac şi părinţii. Şi dacă simte că este apreciat, va transforma asta într-un obicei. Şi știi doar că răbdarea face minuni.
Poate curăţa masa cu un şerveţel
Dacă tocmai a mâncat o felie de plăcintă şi a murdărit suprafaţa mesei, poate şterge cu un şerveţel gemul sau zahărul pudră. Trebuie să ştie că este firesc să cureţe acolo unde murdăreşte. Explică-i faptul că în casă, fiecare membru al familiei are rol. Poţi face comparaţia cu o piesă a maşinii. Dacă una singură nu mai funcţionează corect sau lipseşte în totalitate, maşina nu mai poate funcţiona corect.
La fel se întâmplă şi în casă. Rămâi calmă şi nu te aştepta să facă asta încă din prima zi. Va înţelege şi îi va plăcea ideea dacă îl faci să creadă că ajutorul lui contează enorm. Poţi încerca să îi spui Eu ştiu că tu poţi face asta. Am mare încredere în tine. Chiar am nevoie de ajutorul tău, ştiu că mă pot baza pe tine. Mereu ai fost un ajutor de nădejde. Sunt cuvinte magice care pot avea puteri nebănuite.
Poate să îşi strângă jucăriile
La finalul orei sau orelor de joacă, cel mic trebuie să ştie că este responsabilitatea lui să strângă jucăriile pe care le-a folosit. Se află pe teritoriul lui şi trebuie să aibă grijă ca totul să fie în regulă. Poţi să îl compari cu pădurarul care are grijă ca totul să fie sub control, sau cu medicul care are grijă de toţi pacienţii lui.
Trebuie să simtă că el conduce acel spaţiu şi că e responsabilitatea și să asigure bunul mers al lucrurilor. Aşează în cameră cutii cu capac(sunt utile pentru că ascund totul foarte bine). O cutie pentru cărţi de colorat, una pentru jucării din pluş, una pentru maşinuţe sau păpuşi şi una pentru jucării din plastic, forme, etc. Lipeşte etichete sugestive pe fiecare şi învaţă-l să le aşeze corect, pentru că îşi va uşura munca atunci când le va căuta, data viitoare.
Lasă-l să te ajute să găteşti
E mult spus, ajutor. Dar este tot o formă de educaţie prin joacă. La prânz sau la cină, pune un scaun în bucătărie şi ia-l alături de tine. Poate să miroasă şi să guste fructe şi legumele, să le pună în bol după ce le-ai tăiat tu sau să le amestece, atunci când faceţi salată.
Este un alt truc care te ajută să îi câştigi încrederea şi să îl faci şi pe el să aibă încredere în forţele proprii. În timp ce sunteţi în bucătărie, îi poţi vorbi despre reţetă, îl poţi întreba care sunt fructele sau legumele favorite şi îi poţi povesti care sunt beneficiile acestora – vitamine minune care îi dau superputeri, spre exemplu.
Dă click pe buton pentru a descărca versiunea de imprimare.
De ce e benefic pentru copii să se implice în treburile casnice
Iată de ce spun că este bine să îi lăsăm pe cei mici să ne ajute în treburile casnice:
- vor fi mai responsabili
- vor fi mai ordonaţi
- îşi vor dezvolta abilităţi practice pe care nu le vor învăţa nici la şcoală şi nici în altă parte
- vor învăţa să se descurce şi singuri, nu vor avea două mâini stângi
- vor învăţa să se organizeze, să îşi găsească timp şi pentru joacă, dar şi pentru lucrurile cu adevărat importante cum sunt temele sau altele
- vor învăţa să aprecieze mai bine ceea ce părinţii fac pentru ei şi nu vor mai crede că li se cuvine orice, fără a da ceva în schimb
- vor fi ajutoarele de care avem nevoie atunci când vor creşte. De exemplu, dacă îl vei lăsa să te ajute când faci piaţa, va învăţa să cumpere produsele bune, îşi va face timp să te ajute când îl vei trimite singur să facă piaţa pentru că va şti cum se face şi nu va crede că alimentele vin singure de la magazin
- vor şti să preţuiască valoarea muncii şi a banului muncit
- vor deveni buni manageri în viaţă, dar şi în activităţile de la şcoală sau de la serviciu
Poate că ajutorul lor de multe ori mai mult încurcă, dar faptul că ei ştiu că sunt „de ajutor” le va face şi lor bine şi ţie ca părinte, pe viitor. Şi fii conştient că va veni o zi în care va trebui să se descurce singur. Dacă nu are habar cum se fac anumite lucruri considerate simple, tot copilului îi va fi greu. Aşadar, atunci când faci treabă prin casă, când faci ordine, curăţenie, când găteşti, lasa-l pe cel mic să te asiste şi chiar să te ajute.
Este un viitor adult şi este datoria noastră să îi clădim, în fiecare zi, încrederea. Dacă vom face totul pentru copiii noştri (inclusiv lucrurile uşoare, aparent lipsite de importanţă) le vom forma obiceiuri incorecte.
Mulțumesc că ai citit acest articol. Dacă informațiile ți se par utile, le poți împărtăși cu prietenii tăi cu un simplu SHARE.
Fii mereu la curent cu postarile mele! Ce ai de facut?
- Sa ma urmaresti pe INSTAGRAM – Aici raspund cel mai rapid tuturor mesajelor pe care le primesc
- Sa te abonezi la canalul meu de YOUTUBE
- Sa dai like paginii mele de FACEBOOK
- Sa te inscrii in grupul MAMICI SI COPII FERICITI
Pe aceeasi tema:
Cuvintele pot construi copiii și îi pot distruge la fel de ușor. 25 de lucruri pe care să le spui copilului tău în fiecare zi 
Metoda ESPERE® sau cum să avem o comunicare perfectă cu copiii noştri 
Câte pericole ascunde Internetul pentru copiii noştri? 
De ce copiii noștri nu se mai bucură de zăpada de altă dată