Educația rutieră devine o ramură esențială a educației pe care un copil o primește în familie. Orașe aglomerate, șoferi care se gândesc numai la grijile de zi cu zi, copii și adulți care nu respectă regulile pentru că, undeva în profunzime, nu au o bază suficientă care să le spună că, atunci când greșești de multe ori în trafic, în oricare dintre roluri te-ai afla (șofer, pieton sau pasager), vei suporta consecințele. Știu că nu e un subiect la modă și nicidecum “glamour”, dar merită cu siguranță mult mai multă importanță de cât îi acordăm.
Prima regulă pe care mi-am impus-o a fost să nu greșesc, sau să nu fac greșeli flagrante de față cu Alesia și Alex, nici ca șofer, nici ca pieton. Regula e simplă. Ei nu au cunoștințe și nici instinctele suficient de dezvoltate. Mai mult, nu sunt la fel de rapizi, deși, cu siguranță, sunt mult mai curajoși, din inconștiență. O combinație explozivă care poate avea consecinţe reale, precum amenințări, temeri și cuvinte urâte sau mai grav, cu vătămări. Ca în mai toate lucrurile extrem de serioase, eu am încercat să îi învăț pe Alex și Alesia cum să se comporte în trafic, cu ajutorul jocurilor. Nu o dată am fost pe rând polițist și șofer și pasager, pieton, am imaginat sau creat trasee prin casă, apoi am schimbat rolurile între noi. Mi-am propus chiar să-i fac să înțeleagă importanța mult prea blamaților agenți de trafic și de ce e nevoie de ei. După ce am fost convinsă că și-au însușit regulile de bază, am avut grijă să le repet aceste lucruri, ca să le aprofundeze, iar când mergeam cu bicicleta sau trotineta în parc, îi provocam să îmi spună cum ar trebui să procedeze și de ce, la un semafor. Ce înseamnă culoarea verde, dar cea roșie? Și de ce unele semne sunt cu roșu, de ce unele sunt rotunde și de ce unele sunt albastre. Sau de ce trotuarul și parcările din spatele blocurilor sunt locuri cu o întrebuințare anume și nicidecum spații de joacă.
Copiii sunt, în primii ani de viață, supraoameni. Au o capacitate de asimilare grozavă, sunt ca niște bureți, dornici și capabili să absoarbă multă informație, așa că nu vă sfiiți să îi învățați cât mai multe lucruri care au potențialul de a face diferența între o zi liniștită în parc și o amintire neplăcută.
Și mai încerc să fiu calmă și să îi învăț și pe ei același lucru. Pentru că vreau să facă totul cu această măsură. A liniștii. Și când trec pe verde îi învăț să tragă o dată aer în piept înainte să treacă pe partea cealaltă. Fără panică, fără să fac din asta o tragedie. Le explic că le poate fi folositor și atât. Nu îi oblig să poarte haine cu însemne reflectorizante sau care să aibă culori cu efect similar.
Educația rutieră începe acasă şi continuă la școală. Am fost plăcut surprinsă să aflu că, încă din 2001, Daimler AG a inițiat programul de educație rutieră Mobile Kids în toată lumea, iar din 2013 Mercedes-Benz România, în colaborare cu Organizația Salvați Copiii, îl desfășoară în școlile din capitală. M-am bucurat să aflu că, la ultima ediţie desfăşurată în octombrie și noiembrie, peste 3500 de copii au primit informații despre importanța educației și au descoperit că au și un prieten care le dă multe sfaturi folositoare. Să nu îmi spuneți că nu ați auzit de Moki, vedeta programului Mobile Kids.Mascota este prezentă chiar și în sălile de clasă, încurajându-i prin jocuri să adopte o conduită responsabilă în trafic. În plus, broșura care îl are protagonist pe Moki este un îndrumar complet despre regulile esențiale pe care un copil ar trebui să le urmeze pentru a fi mai responsabil în trafic.
Educația rutieră nu poate să fie completă dacă unul dintre cei doi factori esențiali, părinte și educator, o neglijează. Iar aceasta este esențială tocmai pentru că ajută când niciunul dintre factorii care pot împiedica o tragedie nu este de față. Pentru mine nu există dubii. Alex și Alesia trebuie să aibă însușite exact regulile de bază atunci când merg cu autobuzul, pe jos, în mașina părinților unui coleg. Prietenul său nu își pune centura? Nu contează, el să se asigure din prima secundă și apoi va avea suficient timp să își convingă și prietenul să facă același lucru.
O lecție învățată corect devine o calitate și, ulterior, o aptitudine care te ajută să supraviețuiești în orice circumstanță. Ca un instinct. Educați cu grijă acest instinct. Educația rutieră nu era atât de necesară acum 50 de ani? Câte mașini erau pe străzi atunci? Acum se estimează că din 2035 or să exite printre noi nu mai puțin de 2 miliarde de autovehicule. 2 miliarde! O parte dintre ele vor ajunge, desigur, și pe șosele noastre. Avem capitala cea mai aglomerată din Europa, iar orașele mari din țară vor avea același destin.
Foarte simpatic articolul. Am inceput sa te urmaresc de ceva timp si am prins cateva idei chiar foarte bune de la tine 🙂 Multumesssc!