Naşă de meserie

De la o vreme, mi-am găsit o nouă şi foarte frumoasă pasiune: naşă de botez. Da, da! 🙂 Este minunat să creştinezi un copilaş, iar eu mă simt foarte fericită de fiecare dată când reuşesc să fac acest lucru. Până acum, am botezat 4 pitici: două fetiţe şi doi băieţei. Ultimul botez a avut loc pe 19 septembrie. Nu am de gând să mă opresc aici, pentru că prietenele mele deja şi-au făcut deja „rezervări” 😀

În cărţile sfinte scrie că “Sfintele Taine ale Bisericii nu reprezinta o lucrare magica, care sa ne asigure, in mod automat, Imparatia Cerurilor. Se cere con-lucrare, incepând cu Botezul, când ne lepădăm de satana şi ne unim cu Hristos, continuând cu celelalte Sfinte Taine, care cer din partea noastra o permanentă şi responsabilă angajare personală.”

De-a lungul vieţii, am constat în propria mea viaţă existenţa lui Dumnezeu şi ajutorul pe care mi l-a dat în diferite situaţii când credeam că nimic nu mă mai poate ajuta. Am descoperit că, fără dragoste, omul nu este nimic. Iar atunci când alegi să botezi un suflet poate reprezenta una dintre modalităţile de a-ţi manifesta dragostea.

Naşii devin părinţii spirituali ai celui mic.
Este suficient un sigur naş şi acela să fie creştin.
Copiii pot fi botezaţi între 8 şi 40 de zile de naştere.
La botez, cel mic e tuns în chipul sfintei cruci, părul se aruncă în cristelniţă şi simbolizează prima jertfă pe care trupul omului o aduce lui Hristos Dumnezeu.
Botezul se poate face oricând, chiar şi când e perioadă de post, însă trebuie avut grijă ca masa festivă de după să conţină mâncare de post, să nu cânte lăutarii şi totul să se desfăşoare cât mai smerit.
E bine să îi punem copilului un singur nume şi acela de sfânt. Explicaţia o dă tot Părintele Ilie Cleopa: “Nu se pun două nume la botez în veac! Numai unul şi ortodox! Niciodată să nu puneţi două nume la copii. Unul şi ortodox! Că părticica este pentru un suflet, nu pentru două.”
Nu trebuie să avem pretenţia de a boteza singur copilul în cristelniţă, ci dacă sunt mai mulţi prunci de botezat, pot fi botezaţi toţi în aceeaşi cristelniţă, altfel, este dovadă de egoism din partea părinţilor şi a naşilor.
Untdelemnul sfinţit de la botez poate fi folosit la arderea candelei. Obiceiul de a turna acest undelemn în baia de acasă nu este în conformitate cu canoanele bisericeşti. A fost folosit o singură dată pentru baia Botezului şi, cum Botezul nu se mai face a doua oară, nici uleiul nu mai trebuie folosit.

Acestea sunt doar câteva dintre învăţăturile Bisericii de care eu am încercat să ţin cont de fiecare dată când am fost naşă. Dar pentru a ajunge la biserică, drumul e lung, pregătirile necesită timp şi răbdare, uneori trebuie să iei decizii de moment şi trebuie să alegi totul cu atenţie pentru că, nu-i aşa, vrei să iasă perfect. De fapt, mie îmi ocupă cel mai mult timp pregătirile. Îmi este foarte greu să mă hotărăsc ce să cumpăr, cum să fac şi asta, pentru că de fiecare dată trebuie să fie cele mai frumoase lucruri de până atunci.

Iată ce trebuie să facă naşa:

Cumpără lumânarea. Eu am ales de fiecare dată una cât mai simplă, pe care am comandat-o la o florărie de unde am ales aranjamentul floral aşa cum mi-am dorit şi a ieşit totul perfect. Plus că florile au rezistat mai multe zile.
La biserică, înainte de a fi săvârşită taina Sfântului Botez, naşa pune în pieptul celor prezenţi cruciuliţe legate cu fundiţe de culoare roz sau roşii, dacă e creştinată o fetiţă sau de culoare albastră, dacă este băieţel.
După botez, naşa sau mama copilului serveşte invitaţilor bomboane sau prăjiturele.
După ce este scos din cristeliniţă, preotul îi dă copilul naşei/naşului, care îl preia într-o pânză albă, necusută sau brodată. Pânza, dar şi faşa de legat copilul trebuie să fie cumpărate de naşi. Aceasta nu trebuie să fie nici prea scurtă, se zice că se mărită/însoară repede, dar nici prea lungă pentru că se mărită/însoară târziu.
Hăinuţele cu care este îmbrăcat bebeluşul după botez trebuie cumpărate de naşi. După cum bine ştiţi, eu şi copiii mei suntem fani declaraţi NEXT şi tot de aici am ales toate hăinuţele finuţilor noştri. Nu uitaţi ca, pe lângă hăinuţe, căciuliţă, botoşei, plăpumioară, prosop, să îi cumpăraţi şi pamperşi şi şerveţele umede.

Pentru preot, naşii cumpără un prosop nou şi un săpun, ambele albe, cu acestea se spală şi se şterge preotul înainte de a scălda copilul în cristelniţă.
Naşii cumpără o icoană pe care preotul o sfinţeşte şi pe care e bine să o păstreze în camera bebeluşului.
Şi tot naşii plătesc slujba la biserică. Iar la petrecerea de botez îi fac celui mic un dar constând în obiecte sau bani.
Sunt doar câteva dintre “atribuţiile” naşilor, dar „misiunea de părinte duhovnicesc” nu se termină niciodată. Mereu naşii sunt datori să poarte de grijă finilor, şi nu doar din punct de vedere material, ci mai ales spiritual. Datoria naşilor este să îi ducă pe micuţi duminica la Taian Sfintei Împărtăşanii, să îi educe în acest spirit creştin, să le spună poveşti şi să le explice de ce trebuie să fie nişte oameni buni, cu conştiinţa trează că există Dumnezeu şi numai El ne poate veni în ajutor de fiecare dată când avem nevoie.

Să fii naş este în faţa lui Dumnezeu o responsabilitate foarte mare, iar pentru a ne îndeplini cum trebuie această datorie noi, naşii, trebuie să fim exemple pentru finuţii noştri. În fond, nu numărul copiilor pe care îi ţinem în braţe la sfântul Botez este important, ci mai ales felul cum îi formăm ca buni creştini. Şi asta o putem face numai dacă le purtăm de grijă şi îi educăm să fie buni, miloşi, darnici, ascultători, cuminţi. Sunt convinsă că toate acestea sunt daruri pe care şi noi le-am primit de la naşii noştri şi trebuie să le oferim mai departe celor care vin după noi.

Credit foto: Mircea Florescu

Ţinute Alex & Alesia: NEXT

Trusou botez: NEXT

Ţinutele mele: Jollieboutique Femme

Lumânări: Rustifina Flowers