Coincidenţa sau întâlnirea între intuiţie şi câmpul magnetic universal
De câte ori, în viață, nu ați trăit așa numitele coincidențe semnificative? Deseori le categorisim ca fiind semne, hazard, providență. Carl Gustav Jung le-a numit sincronicități. Ne preocupă ceva în mod deosebit și, cand ne așteptăm mai puțin, un eveniment exterior ne confirmă starea noastră internă și produce în noi o rezonanță plină de înțelesuri.
O prietenă de suflet, în urmă cu mulți ani, era preocupată de realizarea unui aparat care să trateze afecțiuni medicale, pornind de la niște realități fizice și energetice speciale. Era cercetător în domeniul chimiei industriale. Știa că lipsește ceva esențial gândirii sale creatoare, în privința acestei invenții. Într-o zi, unul dintre fii ei, pasionat și el de chimie, a dat foc dormitorului, printr-o manevrare greșită a unor substanțe. Prietena mea, furioasă, îngrozită fiind de consecințe, a luat prima carte din bibliotecă care i-a căzut la îndemână și a aruncat-o în chimistul junior. Era un tratat de fizică. Cartea nu l-a lovit, dar a rămas deschisă la un principiu fizic care a produs revelația și a condus la completarea teoriei. 15 ani mai tarziu, prietena mea trata, deja, cu aparatul construit și omologat de ea, diverse afecțiuni medicale. De altfel, invenția ei a devenit de notorietate. Are la bază principiii cuantice și energetica efectului de piramidă.
Acest eveniment poate fi asimilat teoriei sincronicității. Cu alte cuvinte, Universul sau cuanta, sau supraconștientul, sinele superior sau Grația Divină, oricum am numi vehicolul care creează sincronicitatea, adică coincidența semnificativă, ne ajută să clarificăm o realitate, să ajusteze o alta, sau să luăm decizii spre folosul nostru și al celorlalți. Coincidența nu este altceva decât o întâlnire între intuiție și câmpul magnetic universal (Vanessa Mielczareck). Este așa zisul flash revelator. Ideea genială. Sau soluția salvatoare.
Sincronicitățile se declanșează mai ales în preajma unor evenimente dificile din punct de vedere emoțional, cum ar fi pierderea unui om drag, un accident, dificultăți financiare, un șoc puternic.
Chiar astăzi am fost martora unei sincronicități. I-am propus unei tinere studente, pe care o știam de ceva vreme, un job. Știam că mama ei lucra în Italia, iar tatăl îi murise. Traversa o periodă grea din multe puncte de vedere. A acceptat job-ul și pentru că mama ei nu o mai putea ajuta financiar pentru că, de curând, s-a îmbolnăvit de o boală care îi pune, acum, viața în pericol. Pierderea susținerii financiare a venit cu alternativa primului ei serviciu.
Sincronicitățile ne confirmă intuițiile. Și invers. Exemplu personal: au existat perioade, în viața mea, când mă gândeam în mod deosebit la cutremur. Mă culcam noaptea știind că trăiesc incidența unui cutremur. Nu treceau 2, 3 zile și cutremurul se producea, la noi, în țară sau altundeva, în lume. Cu cât gândurile catastrofale erau mai puternice, cu atat mai mari erau consecințele acestuia. Așa am ”prevăzut” cutremurul din Japonia, cel din Turcia și alte câteva, recente, de la noi. De altele nu-mi mai amintesc. Eu le numesc intuiții. Alți oameni le numesc semne, previziuni etc. .
În prezența unei sincronicități poți resimți diverse senzații corporale. Exemplu: ți se zbate ochiul stâng, afli o veste proastă sau cineva drag se îmbolnăvește. Depinde ce accepțiune îi dăm semnului respectiv și ce așteptări avem. Cum ne-am programat psihic. Intuiția ne facilitează înțelegerea unui fenomen și nu ne mai forțează să găsim înțelesuri sincronicității.
Sau poți simți fiori, curenți în partea superioară a corpului. Util este să coroborăm senzațiile corporale cu trăirea noastră emoțională. Ce sentimente trăim? Ce putem învăța din această sincronicitate? Cum ne ajută aceasta în viață? Ce decodări putem face asupra acestui semn?
Este interesant și constructiv să trecem dincolo de realitatea aparentă și dincolo de fapte. Să trecem direct în esența acestor fapte.
Primim răspunsuri înainte să punem întrebările și realizăm ca avem cea mai mare nevoie de acele răspunsuri. Sau ne punem o întrebare, deschidem la întâmplare o carte și realizăm că am căpătat răspunsul la preocuparea noastră. Calibrăm informația primită în acest mod cu preocuparea noastră. Decodificăm sensul.
Tot ceea ce trebuie să facem este să fim deschiși la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Să fim curioși. Să ne perfecționăm și să ne recunoaștem resursele intuitive. Să credem în sincronicitate, în intervenția Universului, în realitatea noastră obiectivă și subiectivă.
Dana Dumitra Dumitrache, Psihoterapeut
www.danadumitrache.ro
