Să nu fii în stare să fii tată nu este amuzant

Voi fi mamă pentru a treia oară, așa cum bine știți. Și aș vrea să declar fără nicio remușcare că nu mă distrează pozele cu tați nepricepuți care circulă pe rețelele de socializare de prea mult timp. Cel mai tare mă deranjează când femeile sunt cele care răspândesc fotografiile care întruchipează bărbații care țin copilul de câteva luni cu capul în jos pentru că ei citesc ziarul sau sunt pe tabletă (e doar un exemplu recent pe care l-am văzut ieri).
Știți la ce postări mă refer?

De obicei sunt create în opoziție. Într-o parte este întruchipată mama strictă, care face totul ca la carte. Adică, vezi Doamne, plictisitoarea. În cealaltă, tatăl amuzant, care nu reușește nici să îi dea de mâncare, nici să îl spele pe cel mic, dar care e relaxat și “mișto”. Știu că exagerez. Dar am auzit atâtea mărturii ale unor femei a căror viață este contra cronometru, iar la sfârșitul zilei li se reproșează că nu au făcut ciorbă, încât consider că e timpul să dăm cărțile pe față.

Încă trăim într-o societate în care femeia e văzută în multe cămine drept femeia în casă. Iar astfel de postări cred că oferă multor bărbați un cec în alb pe care nu îl merită. Parcă să aibă grijă de copilul LOR este ceva incompatibil cu ei. Și uite ce amuzanți sunt ei, eternii stângaci. Incompatibil cu scutecul și punerea lui ești când faci asta o dată la lună. NU de 8 ori pe zi așa cum se poate întâmpla în primele luni de viață ale unui bebeluș. Sper că până aici e clar. Și da, torni mâncarea pe el când te uiți absorbit la meciul preferat pentru că…. te uiți la meciul preferat. Știu, femeile nu au cum să aibă astfel de pasiuni, nu? De aia lasă tot atunci când e vorba de creșterea copilului. De aia nu mai au, în mod greșit, cred eu, timp doar pentru cel mic.

Exemplu de poză amuzantă. Înțeleg gluma. Am mai râs și eu la ea. Dar vedem diferența dintre imagini? În prima mama plictisitoare mănâncă alături de fiică. În următoarea, tati cel amuzant mănâncă singur. Nu, nu m-am transformat și nici nu am de gând să mă urc pe valul feminismului. Dar cred că încă în România suntem prea puține norocoase și prea fragezi ca să mai dăm apă la moară bărbaților etern începători în ale creșterii copiilor. Da, noi ne trezim înaintea tuturor, le pregătim hainele și masa copiilor, mergem la lucru, ne întoarcem, gătim cu ei în spinare și în brațe pentru toată familia, spălăm pentru toată familia și, ce să vezi, uneori nu mai e mâncare gătită seara.

Dragile mele. Aveți grijă atunci când nașteți să nu creșteți doi copii. Credeți-mă, cu unul o să mâinile mai mult decât pline. Nu aveți de ce să încurajați un altul de 30-40-50 de ani. Eu când merg la seminarii despre parenting nu prea văd bărbați. Iar când sunt cea care le moderează, chiar îmi fac un scop din a aplauda bărbații prezenți. Din două motive. Să îi felicit din inimă, și să vadă și ei, dar și celelalte mame, ce puțini sunt. Poate așa începem să ne educăm.

Dragi bărbați, vă spun un secret. Știu și eu și celelalte mame că noi vom fi cele care vor pune mereu mai mult efort. Știm și noi că instinctul de mamă (scuză pe care nu aveți voie să o folosiți în favoarea voastră) ne va da adrenalină cât să le ducem pe toate. Dar măcar mimați mai mult interesul și nu e exclus ca, după trecerea timpului, chiar să vă placă să fiți tată implicat. În afară că e normal să fie așa, noi vă vom oferi mai multă recunoștință decât veți putea duce.