Isteria care a pus Facebook-ul pe jar, prin intermediul citatelor inspirationale se referă la relaţiile toxice. Oamenilor le place să anunţe că vor încerca să îi elimine din viaţa lor pe cei care sunt bârfitori, narcisişti, egoişti, toate în numele unui scop comun: eliminarea toxicităţii. Vor să se „scuture” de relaţiile nepotrivite, dar oare s-au întrebat dacă sunt chiar ei afectaţi de acest fenomen? Poate chiar în relaţiile cu copiii lor?
Experţii au analizat şi au stabilit ce fel de comportamente parentale au potenţialul de a deteriora relaţiile dintre părinţi şi copii.
În primul rând, ajută să avem o definiţie clară asupra a ceea ce înseamnă toxicitate, în contextul unor legături interumane. Şi anume, apucături greşite care nu fac altceva decât să îndrume copilul pe căi greşite, sau să îi facă rău la un moment dat, direct sau indirect.
Copiii noştri sunt reflexia a ceea ce noi suntem. Amintiţi-vă că acţiunile se învaţă, iar cel mai adesea sunt transmise chiar de la persoanele care au cea mai mare influenţă asupra noastră – în acest caz, părinţii.
Aşadar, ce tip de activitate ar putea cauza copiilor? Dacă îţi pierzi calmul şi înjuri sau ţipi la copil… înseamnă că eşti depăşită de situaţie şi că nu ştii cum să îţi exteriorizezi într-un mod constructiv emoţiile.
Copiii tăi nu pot învăţa că sunt mai multe modalităţi prin care îţi poţi rezolva problemele şi aplana conflictele, dacă tot ceea ce văd în jur este doar ceartă şi sentimente contradictorii.
FOLLOW ME
Furia poate să fie un semn al relaţiilor toxice, dar nu doar ridicatul vocii ar trebui să fie singurul care să alarmeze. Nu vă plângeţi copiilor şi nu încercaţi să îi încărcaţi cu problemele voastre, este foarte rău, un comportament de evitat. Dacă ei te percep că pe o victimă înseamnă că ceva este în neregulă în relaţia voastră. Este obligaţia ta, ca părinte, să remediezi!
Cel mai bun exemplu pe care îl dau specialiştii este legat de temerile noastre. Ne este frică de înălţimi şi de zbor şi ne pisălogim copiii să nu se gândească să zboare cu avionul vreodată, pentru că este oribil. Ceea ce ne sperie pe noi nu este neapărat un motiv de îngrijorare şi pentru ei.
Aşteptările prea mari pe care le avem din partea unui copil sunt nejustificate şi ar trebui să ne pună pe gânduri. Câteodată, părinţii proiectează ideile lor despre succes şi forţează cumva mâna copiilor să le calce pe urme, fie că vor, fie că nu. Ar trebui să ne oprim şi să îi încurajăm să îşi aleagă singuri drumul în viaţă, fără a pune presiune pe ei. Copilul ar putea să simtă că nu este lăsat să se dezvolte ca individ şi că nevoile şi dorinţele lui nu sunt importante.
Dacă ai auzit fraza „Nu mă asculţi niciodată”, doar că spusă de tine, poate ar trebui să te pună pe gânduri. Tu îi asculţi pe ei?
Copiii tăi se plâng de aceleaşi lucruri. Dacă auzi asta eşti sigur că tu răspunzi cerinţelor lor şi nu îi neglijezi în vreun fel?
Te trezeşti căutând responsabili pentru tot ceea ce nu merge bine în viaţa ta? Nu uita să te mai uiţi şi în oglindă şi să arăţi spre tine, în unele cazuri.
Recunoaşte la timp semnele unei relaţii toxice părinte-copil şi fă primul pas pentru a corecta asta
