Terapia cu pupici

Ziua perfectă începe când sunt trezită cu pupici. Mi-am dat seama că sunt atât de fericită când Alesia sau Alex vin tiptil la mine în cameră, mă ating cu mânuțele lor mici și ușoare ca fulgii, mă cuprind încet și delicat și mă pupă. Când deschid ochii, am în față cei mai minunați îngeri care îmi zâmbesc larg, sincer, cu multă bucurie și nu trebuie să spună nimic ca să știu cât de mult mă iubesc. Îmbrățișarea lor mă face să plutesc de fericire. Nu știu să fie alt sentiment mai plăcut, mai profund, mai sincer și mai curat, mai autentic ca acesta.

La început, am crezut că este o întâmplare, apoi am crezut că fac acest lucru pentru că au văzut asta la noi, în casă, dar mi-au spus că pentru ei este cel mai frumos început de zi.

I-am întrebat de unde știu că îmi place, mi-au răspuns că mă iubesc și vor să îmi amintească mereu.

Mai zi ceva dacă mai poți, mămico.

Nu i-a învățat nimeni. Au învățat singuri de la noi. Și eu, și soțul meu, când suntem acasă și vrem să trezim copiii să îi pregătim pentru grădiniță sau școală, îi trezim încet, cu răbdare și cu pupici. Mulți pupici. Îmi place să o numesc terapie cu pupici.

Este cel mai frumos, dar și cel mai eficient mod de a începe o zi lungă de muncă sau școală.

Noi am ales să acordăm câteva minute în plus trezitului ca să ne asigurăm că vom avea o zi senină. Vă recomand și vouă, fie că sunteți părinți sau bunici, să faceți la fel. Și vă garantez că în loc să aveți un smiorcăit care se mârâie tot drumul spre grădiniță, căruia nu îi convine nimic și plânge din orice, veți avea o minune de copil vesel și bine dispus.

Pentru că am vrut să înțeleg dacă este o regulă general valabilă pentru toți copiii sau doar un caz particular, am întrebat-o pe Dana Dumitrache, psihoterapeut, care este explicația:

„Fiecare dimineață, înainte de finalizarea somnului, presupune un disconfort pentru că întrerupem un ciclu neurochimic al corpului, ceea ce înseamnă un consum energetic extrem de mare, iar pentru un copil este mult mai dificil. Copilul poate fi mai mofturos, nervos, stresat.

De aceea, orice gest de afecțiune ameliorează acel disconfort. Mă refer la orice gest de afecțiune din partea unui adult, a unei figuri centrale a unui copil; poate fi mami, tati, un bunic, un frate mai mare sau mai mic, pentru că o îmbrățișare, un pupic, un mângâiat, presupun activarea hormonului iubirii, oxitocină la fetițe și vasopresină la băieței. Activarea acestui hormon va anula activarea acelui disconfort emoțional”, spune psihologul Dana Dumitrache.

Așadar, dragii mei, indiferent de vârstă, trezitul cu pupici vă face mult mai fericiți.

Și nu uitați că orice gest de iubire oferă și conferă liniște, siguranță, încredere, curaj.

Înlătură instabilitatea, fricile mărunte pe care le dobândim prin experiență directă.

Indiferent de vârstă, de la câteva zile până la adânci bătrâneți, cu toții avem nevoie de iubire chiar înainte de a da binețe soarelui.

Încercaţi terapia cu pupici, aşa cum îmi place mie să îi spun, măcar câteva zile. Să îmi lăsaţi un mesaj, să-mi spuneţi cum a fost primită