Cum făcea străbunica sosul de roșii

Conservele de iarnă nu sunt o pasiune de-a mea. 🙂 Am noroc cu mama și cu soacra, care au grijă să ne aprovizioneze și pe noi. Dar am grijă să-mi rămână rețetele, în caz că voi avea nevoie de ele vreodată. Chiar dacă nu mai sunt vremurile în care erai obligat să îți faci provizii serioase că să ai ce pune pe masă, chiar dacă acum abundă magazinele de tot felul de produse care mai de care mai apetisante, atunci când citesc eticheta, mi se taie pofta. E-uri cu nemiluita, zăhăr cât cuprinde, potenţiatori de gust şi multe alte chestii care bine sigur nu fac. Aşa că tot la cămară trebuie să apelez, cel puţin pentru copii.

Hai să nu spun de două ori pe săptămâna, dar o dată sigur avem în meniu paste cu sos de roşii. Am grijă că paatele să fie integrale, iar sosul de roşii de casă. Exclus ketchupul! Acum, şi dacă nu aveţi copii cărora să le gătiţi paste, tot ar trebui să ţineţi la sănătatea voastră. Iar dacă nu aveţi o mamă, o bunică sau o soacră, ar cam trebui să vi-l preparați singure.

Şi vă asigur că după ce îl veţi gusta, nu veţi mai cumpăra ketchup sau sos de roșii prea curând din comerț. Mama îl pregătește de când eram mici, iar acum îl face în special pentru copii.

Ce îmi place foarte tare este gustul dulce, 100% natural, NU conține conservanți, NU conține ZAHĂR și se păstrează foarte bine pe parcursul întregului an.

Iată de ce aveți nevoie:

Timp, alegeți o zi în care puteți sta acasă, chiar dacă munca efectivă de pregătire durează aprozimativ 2 ore, mai aveți nevoie de alte 5-6 ore în care trebuie să fiarbă. Totul se fierbe la foc foarte mic sau cât mai mic cu putință. Este esențial să țineți cont de acest detaliu care s-ar putea să vă enerveze la început. Vă va trece când veți vedea rezultatele :))
Ingrediente 100% naturale:
– 3 kilograme de roșii foarte bine coapte
– 2 kilograme de ardei kapia sau gogoșari, de asemenea, foarte bine copți
– 1 legătură de frunze de țelină
– 1 legătură de pătrunjel
! Atenție de unde vă procurați legumele, este extrem de important ca dacă vreți să fie totul cât mai natural, să alegeți legumele din surse sigure, să nu fi fost stropite. Ca de obicei, recomadarea mea rămâne aceeași, dacă aveți părinți, bunici, rude la țară, luați de la ei. Dacă nu, mergeți în piață și cumpărați de la țărani. Cu cât sunt mai micuțe legumele, cu atât mai bine.
O oală mai mare, de preferat din inox, pentru fiert.
O mașină de tocat sau un blender.
Sticle în care să puneți sucul după ce s-a fiert. Trebuie bine spălate, uscate și cu capace bune care să se închidă perfect. Altfel…va intra aerul și ați muncit degeaba. Ar fi mare păcat de munca și timpul vostru.
Ziare vechi și multe. Nu, nu veți avea timp să le citiți, dar vor fi mega necesare pentru a „îmbrăca” sticlele cu suc înainte de a le pune la fiert la bain–marie
Răbdare :)) aaaa… parcă v-am mai spus despre asta, nu-i așa?
Bun, hai sa trecem la treabă: spălați legumele. Mama le lasă într-un vas cu apă și bicarbonat de sodiu pentru 15 minute. Le clătește, le curăță de cotoare și le pune în blender. Nu vă stresați dacă nu aveți unul, este foarte bună și mașina de tocat carne. Bunicii noștri nu aveau blendere, dar mâncau sănătos și trăiau și 100 de ani.
Se pun la fiert prima dată roșiile, ele conțin multă apă și până pregătiți ardeii sau gogoșarii, ele încep să fiarbă. Se lasă la foc potrivit până încep să fiarbă, apoi se dă la minim. Și fierb până scad cam trei degete. Apa din legume va dispărea și sucul va căpăta consistență mai groasă. Se pune o lingură de sare grunjoasă, pentru murături, vreo 5-6 linguri de ulei și se adaugă și verdeața tăiată mărunt la cuțit. Ideea este să se simtă în suc, dacă o dați prin blender nu se va mai simți deloc în suc. Se mai dă odată în clocot și se oprește focul.
Abia acum începe partea mai sensibilă:
Se încălzesc sticlele, se lasă la răcit sucul în oală, dar nu mai mult de 10 minute. Cu grijă, se pune în sticlă suc, câte puțin pentru că este fierbinte și se pot sparge. După ce ați încălzit sticlele cu puțin suc, puteți pune și restul. Se înfiletează capacul, se îmbracă în foi de ziare. Într-o oală se pun ziare pe fundul vasului, sticlele în picioare și apoi se umple cu apă.
Pont: oala trebuie să fie înaltă ca să permită să țineți sticlele în picioare și să fie acoperite cu apă cel puțin 1/3, ideal este să fie apă până la capace.
Se pune la foc mic, iar după ce a început să fiarbă se mai lasă cam 45 de minute- o oră.
La final, se șterg sticlele, se pun etichete cu ce conțin și data la care au fost pregătite și se pun în cămară, beci sau debara, de preferat într-un loc răcoros și întunecat.